eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a duce dorinta sus


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dorinţă [ do-rin-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU dorinţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a duce dorinta sus în mai multe dicționare

Definițiile pentru a duce dorinta sus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Tendință lăuntrică spre realizarea sau dobîndirea unui lucru. vezi năzuință, aspirație, rîvnă. Ardeam de dorința de a vedea mai curînd teatrul sovietic. STANCU, U.R.S.S.

11. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. IBRĂILEANU, A. 131. Nicu Bălcescu avea o mare dorință d-a învăța. GHICA, S. 680.
♦ Poftă, voie. I se naște dorința să intre și el în grădină, ca să vadă lucrurile mai de aproape. spaniolă POPESCU, M. G. 68. Iar dacă s-a întîmpla... după dorința luminării-voastre, apoi atunci să ne trimeteți copila acasă. CREANGĂ, P. 84.

2. Iubire; imbold erotic. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata; El, iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. I 167. Amoroase porumbițe... chemate de dorință, cu aripile întinse și-ncordate zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 34.

– plural și: dorinți (SADOVEANU, O. I 433, ALECSANDRI, P. I 124).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DORINȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORINȚĂ s.

1. aspirație, dor, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (regional) năduleală, (învechit) năslire, năslitură, rîvnitură. (dorinta de a face ceva util.)

2. cerere, cerință, deziderat, exigență, (învechit) postulat. (O dorinta îndreptățită.)

3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat dorinta.)

4. chef, dispoziție, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După dorinta inimii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DORINȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație.
♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.

2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie.

3. Atracție erotică. [plural și: dorinți]

– Dori + sufix -ință.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DORINȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ, dorințe, substantiv feminin

1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație.
♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.

2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie.

3. Atracție erotică. [plural și: dorinți]

– Dori + sufix -ință.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dorință
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin [Atestat: DRĂGHICI, R. 143/5 / Plural: dorintațe, dorintați / Etimologie: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor. 2 Ceea ce constituie aspirația cuiva. 3 Poftă (de a mânca sau bea ceva). 4 Atracție erotică. 5 (Rar) Urare Cf dori (9).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DORINȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DORINȚĂ:
DORÍNȚĂ dorintae forme

1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță.

2) Ceea ce este dorit; deziderat.

3) Imbold erotic; iubire. /a dori + sufix dorintator
Forme diferite ale cuvantului dorinta: dorintae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dorință
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță forme, plural e. Poftă, tendență a sufletuluĭ: am dorință să plec, dorința de a pleca, dorința plecăriĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

dorință
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dorință:
dorință forme aspirațiunea sufletului de a poseda un bine.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dorință
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat dorínței; plural dorínțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dorință
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dorință:
dorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat dorínței; plural dorínțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a duce dorința sus
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a duce dorința sus:
a duce dorința sus expresie (argoul lumii interlope) a denunța.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A DUCE DORINTA SUS'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a duce dorința sus
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a duce dorința sus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A duce dorința sus de a face ceva util.
O a duce dorința sus îndreptățită.
Și-a exprimat a duce dorința sus.
După a duce dorința sus inimii.
143/5 / Plural: a duce dorința susțe, a duce dorința susți / Etimologie: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor.
DORÍNȚĂ a duce dorința suse forme 1 Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță.
/a dori + sufix a duce dorința sustor.

GRAMATICA cuvântului a duce dorința sus?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a duce dorința sus.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a duce dorința sus poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul a duce dorința sus sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dorință are forma: dorínțe

CUM DESPART ÎN SILABE dorinţă?
Vezi cuvântul dorinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dorinţă?
[ do-rin-ţă ]
Se pare că cuvântul dorinţă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com