eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a executa o condamnare penala


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Condamnare [ con-dam-na-re ]
VEZI SINONIME PENTRU condamnare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a executa o condamnare penala în mai multe dicționare

Definițiile pentru a executa o condamnare penala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE, condamnări,- substantiv feminin Faptul de a condamna.

1. (juridic; în materie civilă) Obligarea unei persoane, prin judecată, de a da, a face sau a nu face ceva (predarea unui lucru, executarea unei lucrări, plata unei pensii alimentare, interzicerea de a trece pe locul altuia etc.).
       • (În materie penală) Aplicarea, prin judecată, a unei pedepse față de o persoană.

2. Pedeapsă la care a fost condamnat cineva; osîndă. Condamnare la închisoare.

3. Dezaprobare severă, blam. În vorbele lui sună condamnarea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONDAMNARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNARE s.

1. (juridic) osîndire, pedepsire, (învechit) certare, oblicire. (condamnare cuiva la închisoare.)

2. (juridic) osîndă, pedeapsă, (livresc) penitență, (învechit și regional) lege, ștraf, (regional) pedepsie, (învechit) certare, judecată, pilduire. (Si-a ispășit întreaga condamnare.)

3. blam, blamare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (popular) osîndire, (învechit) prihană, (figurat) veștejire. (condamnare faptei necugetate a cuiva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CONDAMNARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE, condamnări, substantiv feminin Faptul de a condamna.

1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.

2. Dezaprobare severă; blam.

– vezi condamna.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONDAMNARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE, condamnări, substantiv feminin Faptul de a condamna.

1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.

2. Dezaprobare severă; blam.

– vezi condamna.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

condamnare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condamnare:
condamnáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: condamnarenắri / Etimologie: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat1 (1), condamnațiune, osândă. 2 Dezaprobare severă Si: blam, condamnat1 (2).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ:
A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CONDAMNARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE condamnareări forme

1) vezi A CONDAMNA.

2) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; osândă. /v. a condamna
Forme diferite ale cuvantului condamnare: condamnareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONDAMNARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE substantiv feminin

1. Acțiunea de a condamna și rezultatul ei; sentință de pedepsire.

2. Pedeapsă, osândă. [< condamna].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

condamnare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condamnare:
condamnare forme

1. osândă, judecată rostită de judecător în contra unui condamnat;

2. pedeapsă impusă de un judecător.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONDAMNARE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE:
CONDAMNÁRE substantiv feminin

1. acțiune de a condamna.

2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă. (< condamna)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

condamnare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condamnare:
condamnáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat condamnării; plural condamnări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

condamnare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condamnare:
condamnáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat condamnắrii; plural condamnắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Condamnare
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Condamnare:
Condamnare ≠ grațiere
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A EXECUTA O CONDAMNARE PENALA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Condamnare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condamnare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Condamnare cuiva la închisoare.
Si-a ispășit întreaga condamnare.
Condamnare faptei necugetate a cuiva.
Condamnare cuiva la închisoare.
Și-a ispășit întreaga condamnare.
Condamnáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: condamnarenắri / Etimologie: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat1 1, condamnațiune, osândă.
CONDAMNÁRE condamnareări forme 1 vezi A CONDAMNA.

GRAMATICA cuvântului Condamnare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condamnare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Condamnare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Condamnare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul condamnare are forma: condamnări

CUM DESPART ÎN SILABE condamnare?
Vezi cuvântul condamnare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condamnare?
[ con-dam-na-re ]
Se pare că cuvântul condamnare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Condamnare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de avangardă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b vorbărie lungă, lipsită de interes; prin extensie persoană care vorbește mult și fără nici o noimă
persoană cu rol important în conducerea treburilor țării
a care merge în frunte, care conduce; b care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate în literatură și artă
loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app