 | as |
|
| Factură [ fac-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU factură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a factura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a factura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a factura (forma la infinitiv) A factura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru factură: factură2 substantiv feminin (econ.) Act justificativ în care se consemnează caracteristicile privind vânzările și cumpărările de mărfuri, mărfurile lăsate în păstrare sau în custodie, lucrările executate și serviciile prestate. • Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. ♦ Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. • plural -i. / <fr. facture; conform limba franceza facteur. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru factură: factúră1 substantiv feminin 1 Fel particular în care este făcut un lucru, aspect specific al unui lucru. 2 Structură, constituție intelectuală, psihică, morală etc. 3 Caracter, aspect exterior al unei opere de artă. ♦ Manieră în care se execută o astfel de operă. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare, muzicale, plastice etc. • plural -i. / <fr. facture, latina factūra, -ae, italiana fattura, germana Faktur, Faktura. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1, facturi, substantiv feminin Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. ♦ Modul în care este executată o operă de artă. [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1, facturi, substantiv feminin Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din limba franceza facture, latina factura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1, facturi, substantiv feminin Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din limba franceza facture, latina factura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru factură: factură2 substantiv feminin [Atestat: (a. 1786) URICARIUL II, 47 / V: (îvr) fatfactura / Plural: facturari / Etimologie: franceza facture] 1 Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, mărfurile lăsate în păstrare. 2 Formular tipărit pe care se scrie factura2 (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2 facturai forme 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture Forme diferite ale cuvantului factura: facturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru factură: factură1 substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Plural: facturari / Etimologie: franceza facture, lat factura] 1 Aspect specific al unui lucru Si: caracter. 2 Constituție (morală, intelectuală etc.). 3 Ansamblu al mijloacelor de expresie ce determină specificul unei opere (artistice sau literare). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2, facturi, substantiv feminin Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din limba franceza facture. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2, facturi, substantiv feminin Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din limba franceza facture. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1 substantiv feminin Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< limba franceza facture, conform latina factura – fel de a face ceva]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru factură: *factúră forme, plural ĭ (în franceză facture, despre facteur, factor, după latina factura. vezi făptură). comerț Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1 facturai forme 1) Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, latina factura Forme diferite ale cuvantului factura: facturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ1 substantiv feminin 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< limba franceza facture, latina factura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2, facturi, substantiv feminin Act comercial în care se specifică felul unor mărfuri vîndute sau expediate, cantitatea, prețul lor etc.; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTURĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o factura aparte.) 2. conformație, constituție, fizic, natură, structură, (învechit) temperament. (Ființă cu o factura delicată sau robustă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2 substantiv feminin act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< limba franceza facture) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru factură: factură forme 1. notă detailată de mărfurile vândute și de prețurile lor; 2. modul cum se execută o operă de artă: muzică de o bună factură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURĂ: FACTÚRĂ2 substantiv feminin Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< limba franceza facture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru factura: facturá verb I. trecut A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prezent indicativ -ez. / <fr. facturer. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACTURA: FACTURÁ, facturez, verb I. tranzitiv A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din limba franceza facturer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACTURA: FACTURÁ, facturez, verb I. tranzitiv A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din limba franceza facturer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru factura: factura verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: facturarez / Etimologie: franceza facturer] A întocmi factura2 pentru o marfă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURA: FACTURÁ verb I. trecut A face, a întocmi factura unei mărfi. [< limba franceza facturer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FACTURA: A FACTURÁ a facturaéz tranzitiv (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer Forme diferite ale cuvantului a factura: a facturaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru factura: facturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu facturéz, persoana a treia singular: el / ea și plural factureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTURA: FACTURÁ, facturez, verb I. tranzitiv A întocmi factura pentru o marfă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTURA: FACTURÁ verb trecut a întocmi o factură. (< limba franceza facturer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru factură: factúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat factúrii; plural factúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru factură: factúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat factúrii; plural factúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru factura: facturá (a factura) verb, indicativ prezent 3 factureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACTURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL factura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului factura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1786 URICARIUL II, 47 / V: îvr fatfactura / Plural: facturari / Etimologie: franceza facture] 1 Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, mărfurile lăsate în păstrare. FACTÚRĂ2 facturai forme 1 Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. CADE / Plural: facturari / Etimologie: franceza facture, lat factura] 1 Aspect specific al unui lucru Si: caracter. FACTÚRĂ1 facturai forme 1 Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. Compoziție de o factura aparte. Ființă cu o factura delicată sau robustă. Compoziție de o factura aparte. Factura verb tranzitiv: [Atestat: DA ms / prezentul indicativ: facturarez / Etimologie: franceza facturer] A întocmi factura2 pentru o marfă. A FACTURÁ facturaéz tranzitiv mărfuri A trece într-o factură. Facturá a factura verb, indicativ prezent 3 factureáză. |
GRAMATICA cuvântului factura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului factura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul factura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE factură? Vezi cuvântul factură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul factură?[ fac-tu-ră ] Se pare că cuvântul factură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL factura Inţelegi mai uşor cuvântul factura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL factura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe sau în vremea aceea sau acea vreme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul factura se conjugă: ei ele factureáză
