eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a forfeca foarfec


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Forfeca [ for-fe-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU forfeca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a forfeca foarfec în mai multe dicționare

Definițiile pentru a forfeca foarfec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a forfeca
Verbul: a forfeca (forma la infinitiv)
A forfeca conjugat la timpul prezent:
  • eu foarfec
  • tu foarfeci
  • el ea foarfecă
  • noi forfecăm
  • voi forfecați
  • ei ele foarfecă
VEZI VERBUL a forfeca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FORFECA:
FORFECÁ, foárfec, verb

I.

1. tranzitiv A tăia în bucăți cu foarfecele, prin extensie cu alt obiect tăios. Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG.
       • figurat Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, vezi 25.

2. tranzitiv figurat A cerceta cu minuțiozitate exagerată, cu intenții ostile, cu scopul de a distruge. Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale verb reflexiv:eunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate.
♦ (Rar) A bate. I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125.

3. intranzitiv figurat A vorbi mereu, fără încetare (bîrfind, clevetind); a bodogăni. Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



FORFECA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FORFECA:
FORFECÁ, foárfec, verb

I.

1. tranzitiv A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios.

2. tranzitiv figurat A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
♦ A critica aspru, a mustra cu severitate.
♦ (Rar) A bate.

3. intranzitiv figurat A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni

– Din latina forficare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORFECA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FORFECA:
FORFECÁ, foárfec, verb

I.

1. tranzitiv A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios.

2. tranzitiv figurat A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
♦ A critica aspru, a mustra cu severitate.
♦ (Rar) A bate.

3. intranzitiv figurat A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni.

– latina forficare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A FORFECA foarfec 1.
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FORFECA foarfec 1.:
A FORFECÁ foárfec

1. tranzitiv

1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). a forfeca foarfec 1. hârtia.

2) figurat (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. a forfeca foarfec 1. un articol.

2. intranzitiv A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



forfeca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru forfeca:
forfecá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural foárfecă, persoana întâi plural: noi forfecăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural foárfece
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

forfeca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru forfeca:
forfecá (a forfeca) verb, indicativ prezent 3 foárfecă, persoana întâi plural: noi forfecắm; conjunctiv prezent 3 să foárfece
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A FORFECA FOARFEC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL forfeca
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului forfeca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Forfeca hârtia.
Forfeca un articol.
Forfecá a forfeca verb, indicativ prezent 3 foárfecă, persoana întâi plural: noi forfecắm; conjunctiv prezent 3 să foárfece.



GRAMATICA cuvântului forfeca?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului forfeca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul forfeca poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE forfeca?
    Vezi cuvântul forfeca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul forfeca?
    [ for-fe-ca ]
    Se pare că cuvântul forfeca are trei silabe



    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Adverbial a o lua sau a umbla hăbăuca?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    natură statică; natură statică vezi natură moartă
    linie sinuoasă care unește punctele de mare presiune
    a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna
    numele unei constelații circulare din emisfera boreală; hora
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app