eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a grai


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Grai [ gra-i ]
VEZI SINONIME PENTRU grai PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a grai în mai multe dicționare

Definițiile pentru a grai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a grăi
Verbul: a grăi (forma la infinitiv)
A grăi conjugat la timpul prezent:
  • eu grăiesc
  • tu grăiești
  • el ea grăiește
  • noi grăim
  • voi grăiți
  • ei ele grăiesc
VEZI VERBUL a grăi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI, graiuri, substantiv neutru

1. Glas, voce. Un pui de mierlă... cu grai de aur. MACEDONSKI, O. III

6. Ar fi rupt-o d-a fuga; dară graiul ei cel dulce și viersul cu lipici ce avea, îl făcu să-i rămîie tălpile lipite de locul unde sta. ISPIRESCU, L. 35. San Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile. EMINESCU, O. I 202.
       • Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas. Răspunseră toți într-un grai că copilul are să ajungă o dată, o dată, omul cel mai bogat din lume. ISPIRESCU, U. 102.
       • Expresia: A prinde (sau a da) grai = a începe să vorbească; a prinde (sau a da) glas. Dă grai de-acum, durerea mea superbă, Fîntînilor de cîntece Închise ca-ntr-un miez de munte În sufletu-mi adînc. BENIUC, vezi 63. Oh! lucrurile cum vorbesc Și-n pace nu vor să te lase: Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a-i pieri, a-și pierde glasul.

2. Facultatea de a vorbi; limbaj. Graiul omenesc. Originea graiului.
       • Locuţiune adverbiala Prin grai = cu vorba. Prin faptă și prin grai acest bărbat s-a găsit totdeauna în frunte cînd a fost vorba de verb reflexiv:o îmbunătățire obștească. NEGRUZZI, S.

I. 313. Prin viu grai = oral. Fruntașii întrecerilor trebuie larg popularizați prin presa zilnică, presa de perete și prin viu grai. REZ. HOT. I 55.

3. Limbă. Cărți și reviste din toate timpurile și în toate graiurile pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 28. Un glas de femeie rosti deasupra capului ceva, într-un grai necunoscut. C. PETRESCU, S. 40. Prin verb reflexiv:emuri poate mai aspre decît cele de acum, văd că ne-am păstrat graiul. REBREANU, R. I 83.
♦ Fel de a vorbi. Grai ales și lin ca apa. COȘBUC, P. I 94. Trandafir verde frumos, Bădișor la grai duios, Eu din fire mi te-am scos. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29. Eu să-ți dau baltagul, eu? Vin de-l ia tu, fătul meu, De ți-e sufletu-ndrăzneț Cît ți-e graiul de sumeț! ALECSANDRI, P. P. 99.

4. (Adesea determinat prin «popular» sau «regional») Unitate lingvistică subordonată dialectului și caracteristică pentru o regiune de obicei mai puțin întinsă. Geografia lingvistică e o metodă de cercetare a graiurilor. Graiul din Vîlcea. Graiul din Bihor. ▭ Cînd dialectele locale și graiurile se contopesc în sînul limbii naționale, trebuie să se piardă și pronunțarea regională. GRAUR, forme L. 163.

5. Vorbă, cuvînt. Îi luau vorba din gură și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. ISPIRESCU, L. 36. Nu scoase grai din gură de frică să n-o închiză în casă. POPESCU, B. III 46.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GRĂI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRĂI:
GRĂÍ, grăiesc, verb IV.

1. intranzitiv (Popular) A zice, a spune; a vorbi; a cuvînta, a glăsui. Tovarășe Vincent, pînă mîne ai verb reflexiv:eme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate in minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, vezi 130. Mărie, a grăit el, minunile sînt ale nopții, și la lumina zilei se dovedesc a nu mai fi minuni. SADOVEANU, N. P. 42. Nu vor grăi cu tine blînd, Te-or înjura cu toți pe rînd. COȘBUC, P. I 112. De din vale de Rovine, Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149.
       • (În poezia populară, pleonastic însoțit de «din grai») Iar dacă se-ntoarse Fira iar în casă, Dusu-mi-s-a-ndată La draga ei fată Și rîdea, rîdea, Și din grai grăia: «Vezi! Drăguțul tău Te-a vorbit de rău». COȘBUC, P. II 159. Drăguțu-său o vedea Și din grai așa-i grăia: «Trage-ți, lele, cununa, Cam pe ochi, cam pe sprincene, Că mă bagi în multe rele». JARNÍK-BÎRSEANU, despre 17.
       • (În personificări) Bătrînul Dan ascultă grăind doi vechi stejari Crescuți dintr-o tulpină pe culmea cea de munte. ALECSANDRI, O. 208.
       • tranzitiv Adevăr grăiește gura mea, îi răspunse Prîslea. ISPIRESCU, L. 87. Cucoane, vornicu ne-o spus că ai să ne grăiești cîte ceva. ALECSANDRI, T. I 259.
       • Expresia: A grăi bine (sau rău) de cineva sau a grăi de bine (sau de rău) pe cineva = a spune lucruri bune sau rele despre cineva.

2. reflexiv reciproc. A se vorbi, a se înțelege, a lua o hotărîre în comun. Este-un drum și-o cărărușă, Pînla puicuța la ușă; Dar dușmanii s-o grăit Cărărușa că mi-o-nchid. ȘEZ. II 184. Turcii toți cît îl zărea Între dînșii se grăia: Ista-i Gruia lui Novac. ALECSANDRI, P. P. 144.

3. tranzitiv (Transilvania; determinat prin «înapoi») A chema (pe cineva). Atunci împăratul îl grăi înapoi și-i zise... RETEGANUL, P. III 17.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GRAI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI, graiuri, substantiv neutru

1. Glas, voce.
       • Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas, toți deodată.
       • Expresia: A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună.

2. Facultatea de a vorbi.
       • Locuţiune adverbiala Prin viu grai = oral.

3. Limbă.
♦ Fel de a vorbi.

4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; prin extensie dialect.

5. (Rar) Vorbă, cuvânt.

– Din grăi (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI, graiuri, substantiv neutru

1. Glas, voce.
       • Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas, toți deodată.
       • Expresia: A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună.

2. Facultatea de a vorbi.
       • Locuţiune adverbiala Prin viu grai = oral.

3. Limbă.
♦ Fel de a vorbi.

4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; prin extensie dialect.

5. (Rar) Vorbă, cuvânt.

– Din grăi (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI graiiuri n.

1) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. * A-i pieri (sau a-și pierde) graiiul a) a nu mai vorbi; a amuți; b) a nu mai avea ce spune.

2) Sistem de comunicare între oameni, cu ajutorul limbii; limbaj; vorbire. * Prin viu grai în mod oral.

3) Mod de exprimare; vorbire; limbă. grai ales.

4) Unitate lingvistică subordonată dialectului. /Din a grăi
Forme diferite ale cuvantului grai: iuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

GRAI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI s.

1. cuvînt, glas, gură, voce, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace, (învechit) rost. (Nu i-am auzit încă grai.)

2. limbaj. (Omul e înzestrat cu grai.)

3. (lingvistică) (livresc) idiom, (impropriu) dialect. (Un grai regional.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A GRĂI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A GRĂI:
A GRĂÍ a graiiésc popular

1. tranzitiv A exprima prin grai; a reda prin cuvinte.

2. intranzitiv A comunica cu ajutorul limbii; a vorbi. /<bulg. graja, limba sârbă grájati
Forme diferite ale cuvantului a grai: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

GRĂI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRĂI:
GRĂI verb a articula, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a putut grai un cuvînt.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

grăi
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru grăi:
grăi verb vezi BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. NUMI. PORECLI. ROSTI. SPUNE. SUPRANUMI. VORBI. ZICE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

grăi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grăi:
grăí (a grai) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele grăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea grăiá; conjunctiv prezent 3 să grăiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

grăi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grăi:
grăí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele grăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea grăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural grăiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

GRĂI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRĂI:
GRĂÍ, grăiesc, verb IV. intranzitiv și tranzitiv (popular) A zice, a spune; a vorbi.

– Din limba bulgară graja, sârbo-croată grájati.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRĂI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRĂI:
GRĂÍ, grăiesc, verb IV. intranzitiv și tranzitiv (popular) A zice, a spune; a vorbi.

– Din limba bulgară graja, limba sârbă grájati.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI s.

1. vezi glas.

2. vezi limbaj.

3. (lingvistică) (livresc) idiom, (impropriu) dialect. (Un grai regional.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

GRAI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRAI:
GRAI substantiv verbal cuvânt, termen, vorbă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

grai
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru grai:
grai substantiv verbal CUVÎNT. TERMEN. VORBĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

grai
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grai:
grai substantiv neutru, plural gráiuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

grai
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grai:
grai substantiv neutru, plural gráiuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

GRĂI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRĂI:
GRĂÍ verb vezi scoate.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

A grăi
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A grăi:
A grăi ≠ a tăcea
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A GRAI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A grăi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a grăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
GRAI a grăiiuri n.
* A-i pieri sau a-și pierde a grăiiul a a nu mai vorbi; a amuți; b a nu mai avea ce spune.
* Prin viu a grăi în mod oral.
A grăi ales.
Nu i-am auzit încă a grăi.
Omul e înzestrat cu a grăi.
Un a grăi regional.
A GRĂÍ a grăiiésc popular 1.
N-a putut a grăi un cuvînt.
Grăí a a grăi popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele grăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea grăiá; conjunctiv prezent 3 să grăiáscă.
Un a grăi regional.

GRAMATICA cuvântului A grăi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a grăi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A grăi poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A grăi sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul grai are forma: gráiuri

CUM DESPART ÎN SILABE grai?
Vezi cuvântul grai desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul grai?
[ gra-i ]
Se pare că cuvântul grai are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL A grăi
Inţelegi mai uşor cuvântul a grăi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas
A prinde sau a da grai = a începe să vorbească; a prinde sau a da glas
A-i pieri sau a-și pierde graiul = a-i pieri, a-și pierde glasul
Locuţiune adverbiala Prin grai = cu vorba
Prin viu grai = oral
A grăi bine sau rău de cineva sau a grăi de bine sau de rău pe cineva = a spune lucruri bune sau rele despre cineva
Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas, toți deodată
A prinde sau a da grai = a începe sau a se hotărî să vorbească
A-i pieri sau a-și pierde graiul = a nu mai putea să vorbească de emoție, de frică etc
Locuţiune adverbiala Prin viu grai = oral
Locuţiune adverbiala Într-un grai = într-un glas, toți deodată
A prinde sau a da grai = a începe sau a se hotărî să vorbească
A-i pieri sau a-și pierde graiul = a nu mai putea să vorbească de emoție, de frică etc
Locuţiune adverbiala Prin viu grai = oral

© 2024 qDictionar.com