 | as |
|
| Grupă [ gru-pă ] VEZI SINONIME PENTRU grupă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a grupa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a grupa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a grupa (forma la infinitiv) A grupa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ, grupe, substantiv feminin 1. Colectiv restrîns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. Ca un rezultat al încercării de închegare organizatorică a elementelor revoluționare din țara noastră iau naștere grupele comuniste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. • Grupă sindicală = grupă formată din salariați, membri de sindicat, ai unei întreprinderi sau instituții, care constituie unitatea de bază în organizarea sindicală. Organizațiile de partid trebuie să asigure ca grupele sindicale să devină factori de bază în mobilizarea oamenilor muncii în jurul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Grupă de studenți = grupă compusă dintr-un număr de studenți (de la aceeași specialitate și din același an de studii) care urmează în comun același seminar sau execută aceleași lucrări de laborator. Grupă militară = cea mai mică subunitate militară (de obicei de infanterie) comandată de un sergent. ♦ Unitate administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. vezi secție, sector. Grupa de studii și documentare. ♦ (Învechit) Grup (2). Mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61. • (Poetic). [Florile] s-adună-n grupe, se feresc de buruiene Și privesc sosind prin aer zburători cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 55. 2. Subdiviziune, mai ales în științele naturii, constînd din elemente care prezintă unul sau mai multe caractere comune. vezi clasă, categorie. Regnul vegetal se subdivide în trei mari grupe: grupa criptogamelor inferioare, grupa criptogamelor superioare și grupa fanerogamelor. • Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru grupe în care se poate clasifica sîngele după anumite proprietăți ale globulelor roșii și ale serului sanguin și de care se ține seama la transfuzii, pentru a evita accidentele. Transfuziile se fac între persoane din aceeași grupă sanguină. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPÁ, grupez, verb I. 1. reflexiv (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ tranzitiv (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. reflexiv (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. • tranzitiv Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. tranzitiv (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru grupă: grupă Dicționarele noastre citează în general alături formele grup și grupă (DU numai grup), socotindu-le pe amîndouă provenite din limba franceza groupe, fără nici o explicație a apariției dubletului; Scriban pornește pentru grup de la italiana gruppo și pentru grupă de la limba franceza groupe. În realitate nu se vede nici un motiv pentru care masculinul francez s-ar fi transformat în românește în feminin (transformarea femininelor în neutre este în schimb frecventă, vezi ER, p. 42-51). Dar grupă apare ca feminin în rusă și în bulgară, iar punctul de plecare pentru aceste limbi este germana Gruppe, feminin. Pare natural să credem că în românește femininul vine din rusește, cu atît mai mult cu cît s-a folosit multă verb reflexiv:eme ca termen de organizare militarăi. Nu este exclus ca în unele accepțiuni femininul să vină direct din germană. În schimb nu se vede nici o piedică pentru a explica neutrul prin franceză. Definiție sursă: Alte etimologii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ substantiv feminin 1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. • (termen militar) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă. • unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. • (chimie) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ♦ grupa sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< limba franceza groupe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ, grupe, substantiv feminin 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. • Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ specializare Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din limba franceza groupe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ, grupe, substantiv feminin 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. • Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ specializare Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din limba franceza groupe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ substantiv feminin 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ♦ (termen militar) Cea mai mică subunitate de instrucție și de luptă. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii alcătuită din elemente care prezintă caractere comune. ♦ (chimie) Fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. • Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele. [< limba franceza groupe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPA verb 1. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (A grupa cum trebuia elementele unui ansamblu.) 2. a se asocia, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (învechit și popular) a se prinde, (regional) a se ortăci, (Moldova și Transilvania) a se însîmbra, (prin Transilvania) a se soți, (învechit) a intra. (Vino să te grupa cu noi.) 3. a comasa, a concentra. (A grupa mai multe unități industriale de profil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ substantiv feminin (< limba franceza groupe): subdiviziune în cadrul sistemului morfologic, care cuprinde elemente cu trăsături comune; subîmpărțire în cadrul unei clase de cuvinte în morfologie. • grupa flexionáră: g. de cuvinte din cadrul aceleiași părți de vorbire, care au aceleași caracteristici de flexiune. În limba română se întâlnesc g. (tipuri) flexionare la substantive, la adjective și la verbe ( vezi substantív, adjectív și verb). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRUPĂ: GRÚPĂ grupae forme 1) Colectiv mic de oameni, care aparține unei organizații mai mari. grupa de studenți. 2) Subdiviziune în anumite științe constând din elemente cu trăsături comune. grupaa sistemului periodic. 3): grupa sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe Forme diferite ale cuvantului grupa: grupae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPÁ, grupez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ tranzitiv A comasa. 2. reflexiv A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. tranzitiv A împărți, a repartiza în grupuri. – Din limba franceza grouper. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPÁ, grupez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ tranzitiv A comasa. 2. reflexiv A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. tranzitiv A împărți, a repartiza în grupuri. – Din limba franceza grouper. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A GRUPA: A GRUPÁ a grupaéz tranzitiv 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper Forme diferite ale cuvantului a grupa: a grupaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< limba franceza grouper]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRUPA: GRUPÁ verb trecut, reflexiv a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< limba franceza grouper) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grupa: grupá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu grupéz, persoana a treia singular: el / ea și plural grupeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grupă: grúpă substantiv feminin, genitiv dativ articulat grúpei; plural grúpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grupă: grúpă substantiv feminin, genitiv dativ articulat grúpei; plural grúpe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grupa: grupá (a grupa) verb, indicativ prezent 3 grupeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A GRUPA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL grupa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului grupa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A grupa cum trebuia elementele unui ansamblu. Vino să te grupa cu noi. A grupa mai multe unități industriale de profil. • grupa flexionáră: g. GRÚPĂ grupae forme 1 Colectiv mic de oameni, care aparține unei organizații mai mari. Grupa de studenți. Grupaa sistemului periodic. 3: grupa sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei. A GRUPÁ grupaéz tranzitiv 1 A face să se grupeze. Grupá a grupa verb, indicativ prezent 3 grupeáză. |
GRAMATICA cuvântului grupa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului grupa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul grupa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE grupă? Vezi cuvântul grupă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul grupă?[ gru-pă ] Se pare că cuvântul grupă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL grupa Inţelegi mai uşor cuvântul grupa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Grupă sindicală = grupă formată din salariați, membri de sindicat, ai unei întreprinderi sau instituții, care constituie unitatea de bază în organizarea sindicală Grupă de studenți = grupă compusă dintr-un număr de studenți de la aceeași specialitate și din același an de studii care urmează în comun același seminar sau execută aceleași lucrări de laborator Grupă militară = cea mai mică subunitate militară de obicei de infanterie comandată de un sergent Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru grupe în care se poate clasifica sîngele după anumite proprietăți ale globulelor roșii și ale serului sanguin și de care se ține seama la transfuzii, pentru a evita accidentele ♦ a grupa sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL grupa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pierde culoarea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul grupa se conjugă: ei ele grupeáză
