eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a iesi basma curata


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Curăţa [ cu-ră-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU curăţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a iesi basma curata în mai multe dicționare

Definițiile pentru a iesi basma curata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a curăța
Verbul: a curăța (forma la infinitiv)
A curăța conjugat la timpul prezent:
  • eu curăț
  • tu cureți
  • el ea curăță
  • noi curățăm
  • voi curățați
  • ei ele curăță
VEZI VERBUL a curăța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂȚA:
CURĂȚÁ, cúrăț, verb

I. (Și în forma curăți)

I.

1. tranzitiv A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I

7. S.I

7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82.
       • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L.

3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I

8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655.
       • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

curăța
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curăța:
curăța [Atestat: COD. VOR. 143/11 / prezentul indicativ: curăț, (înv) curatațesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 verb tranzitiv: A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 verb tranzitiv: A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 verb tranzitiv: A depănușa. 6 verb reflexiv: (Fig; despre cer) A se însenina. 7 verb tranzitiv: (Înv; îe) A-și curata obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 verb tranzitiv: (Reg) A castra. 11 verb reflexiv: (Reg; despre mamifere) A lepăda placenta. 12 verb tranzitiv: (Înv) A renunța. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp; fig) A (se) slava de ceva rău. 15 verb tranzitiv: (Fig; fam) A omorî. 16 verb tranzitiv: (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mântui. 23-24 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) lămuri. 27 verb reflexiv: (Înv; îe) A se curata pe altul A arunca vina pe altul.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CURĂȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURĂȚA:
CURĂȚÁ, cúrăț, verb

I. I.

1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).

3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.

II. figurat

1. tranzitiv și reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).

2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.

3. tranzitiv (familial) A omorî.
♦ reflexiv A muri.

4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV]

– Din curat.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CURĂȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURĂȚA:
CURĂȚÁ, cúrăț, verb

I. I.

1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).

3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.

II. figurat

1. tranzitiv și reflexiv A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).

2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.

3. tranzitiv (familial) A omorî.
♦ reflexiv A muri.

4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV]

– Din curat.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CURĂȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂȚA:
CURĂȚA verb

1. a deretica, a scutura, a strînge, (învechit si regional) a griji, (regional) a rîndui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a cîștiga, (Banat și Transilvania) a orîndui, (Transilvania) a tăgăși, (Transilvania și Maramures) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli. (curata prin casă.)

2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (curata murdăria de pe jos.)

3. a șterge. (curata praful.)

4. (învechit și regional) a cura, (Transilvania) a tăgăși. (A curata un obiect de murdărie.)

5. (tehnic) a purifica, (învechit) a lămuri. (curata un metalurgie)

6. (medicina) a dezinfecta. (curata o plagă.)

7. (învechit) a cura. (curata un fruct de coajă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CURĂȚA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURĂȚA:
CURĂȚÁ verb vezi asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

curăța
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța:
curăța verb vezi ASASINA. DEBARASA. DECEDA. DESCOTOROSI. DISPĂREA. DUCE. IZBĂVI. MÎNTUI. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. PURIFICA. RĂPOSA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. SCĂPA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

curăța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța:
curățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, persoana a treia singular: el / ea și plural cúrăță; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cúrețe; gerunziu curățând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

curăța
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curăța:
curățá (a curata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a ieși basma curată
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a ieși basma curată:
a ieși basma curată expresie a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A IESI BASMA CURATA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a ieși basma curată
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a ieși basma curată dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
143/11 / prezentul indicativ: curăț, înv a ieși basma curatățesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a se mătura, a se peria, a se spăla, a se șterge.
7 verb tranzitiv: Înv; îe A-și a ieși basma curată obrazul sau obrazele A se dezvinovăți.
27 verb reflexiv: Înv; îe A se a ieși basma curată pe altul A arunca vina pe altul.
A ieși basma curată prin casă.
A ieși basma curată murdăria de pe jos.
A ieși basma curată praful.
A a ieși basma curată un obiect de murdărie.
A ieși basma curată un metalurgie 6.
A ieși basma curată o plagă.
A ieși basma curată un fruct de coajă.
A ieși basma curată murdăria de pe jos.
A ieși basma curată praful.
A a ieși basma curată un obiect de murdărie.
A ieși basma curată un fruct de coajă.
Curățá a a ieși basma curată verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd.

GRAMATICA cuvântului a ieși basma curată?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a ieși basma curată.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a ieși basma curată poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul curăța se conjugă: ei ele cúrăță

CUM DESPART ÎN SILABE curăţa?
Vezi cuvântul curăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curăţa?
[ cu-ră-ţa ]
Se pare că cuvântul curăţa are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL a ieși basma curată