eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a implora implor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Implora [ im-plo-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU implora PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a implora implor în mai multe dicționare

Definițiile pentru a implora implor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a implora
Verbul: a implora (forma la infinitiv)
A implora conjugat la timpul prezent:
  • eu implor
  • tu implori
  • el ea imploră
  • noi implorăm
  • voi implorați
  • ei ele imploră
VEZI VERBUL a implora CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORÁ, implór, verb

I. tranzitiv A ruga (pe cineva) din toate puterile, stăruitor (și cu umilință). Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97. Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată!... REBREANU, R. I 208.
♦ A cere, a solicita (ceva) stăruitor și cu umilință. Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

implora
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru implora:
implorá (implór, implorát), verb

– A ruga stăruitor, cu disperare. latina implorare (secolul XIX), limba franceza implorer.

– derivat implorator, adjectiv (care imploră). conform deplora, verb, din latina deplorare; deplorabil, adjectiv
Forme diferite ale cuvantului implora: implór implor

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A IMPLORA implor
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IMPLORA implor:
A IMPLORÁ implór tranzitiv

1) (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a conjura.

2) (ajutor, favoruri etc.) A cere cu insistență. [silabe im-plo-] /<fr. implorer, latina implorare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

IMPLORA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORÁ verb

I. trecut A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). [P.i. implór. / < limba franceza implorer, italiana , latina implorare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IMPLORA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORÁ, implór, verb

I. tranzitiv A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință).

– Din limba franceza implorer, latina implorare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMPLORA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORÁ, implór, verb

I. tranzitiv A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință).

– Din limba franceza implorer, latina implorare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IMPLORA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORÁ verb trecut a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). (< limba franceza implorer, latina implorare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

IMPLORA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPLORA:
IMPLORA verb a conjura, (popular) a jura, a milui, (învechit) a supăra. (Te implora să mă ajuți!)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

implora
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru implora:
implorá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu implór, persoana a treia singular: el / ea și plural implóră
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

implora
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru implora:
implorá (a implora) verb, indicativ prezent 3 implóră
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPLORA IMPLOR'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL implora
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului implora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Te implora să mă ajuți!.
Te implora să mă ajuți!.
Implorá a implora verb, indicativ prezent 3 implóră.

GRAMATICA cuvântului implora?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului implora.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul implora poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul implora sa indeplinească rolul de: verb
  • group icon La plural verbul implora se conjugă: ei ele implóră

CUM DESPART ÎN SILABE implora?
Vezi cuvântul implora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul implora?
[ im-plo-ra ]
Se pare că cuvântul implora are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL implora

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Hachițe substantiv feminin plural în expresie a avea hachițe sau a-l apuca pe cineva, a-i veni cuiva hachițele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fără martori, în intimitate
inel de plută sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul căruia o persoană naufragiată se poate menține deasupra apei; centură de salvare
a avea toane, capricii, istericale
a cu spatele înainte; b pe dos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app