 | as |
|
| încălţa [ în-căl-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU încălţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incalta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incalta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încălța (forma la infinitiv) A încălța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 333. • tranzitiv (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. • (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. • (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. 2. tranzitiv (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, despre 230. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá (încálț, încălțát), verb – 1. A pune încălțări în picioare. – 2. A pune șină de fier pe o roată. – 3. A înșela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. – Mr. ncalțu, megl. ancalț, istr. ăncoț. latina incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR); conform italiana (in)calzare, prov. (en)caussar, limba franceza chausser, spaniolă (en)calzar, portugheză (en)calçar; conform și descălța. – derivat încălțat, adjectiv (faptul de a se încălța; prost, netot); încălțare, substantiv feminin (faptul de a încălța), conform mr. ncălțare (după Pușcariu 807, din latina *calceare); încălțăminte (variantă călțămînt, călțăminte), substantiv feminin (încălțări, pantofi), probabil din latina calceamentum direct (Pușcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496), conform italiana calzamento, limba franceza chaussement, spaniolă calzamiento, portugheză calçamento; încălție, substantiv feminin (învechit, încălțăminte); încălței, substantiv masculin plural (pantofi); încălțător, substantiv neutru (lingură de pantofi); încălțelar, substantiv masculin (Bucovina, pantofar). Forme diferite ale cuvantului incalta: încálț incaltaînc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălța, încalț vezi t. 1. a prinde / a aresta un infractor. 2. a condamna la închisoare. 3. a convinge (pe cineva) să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicîndu-l să vadă adevăratul lor aspect; a înșela. 4. a da cuiva o sarcină de serviciu neplăcută. 5. a recruta. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. • tranzitiv Încalță copilul. 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. – latina incalceare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. • tranzitiv Încalță copilul. 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. – latina incalceare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălța verb vezi ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, persoana a treia singular: el / ea și plural încálță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ verb a(-și) pune, a(-și) trage. (Își incalta bocancii.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚA verb a(-și) pune, a(-și) trage. (Își incalta bocancii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá (a incalta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, 3 încálță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încălța: A (se) încălța ≠ a (se) descălța Forme diferite ale cuvantului a incalta: a incaltase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încălța: A încălța ≠ a descălța Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCALTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încălța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încălța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Își a încălța bocancii. Își a încălța bocancii. încălțá a a încălța verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, 3 încálță. |
GRAMATICA cuvântului A încălța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încălța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încălța poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încălţa? Vezi cuvântul încălţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încălţa?[ în-căl-ţa ] Se pare că cuvântul încălţa are trei silabe |
La plural verbul încălța se conjugă: ei ele încálță