eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a incorda


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
încorda [ în-cor-da ]
VEZI SINONIME PENTRU încorda PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a incorda în mai multe dicționare

Definițiile pentru a incorda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încorda
Verbul: a încorda (forma la infinitiv)
A încorda conjugat la timpul prezent:
  • eu încordez
  • tu încordezi
  • el ea încordează
  • noi încordăm
  • voi încordați
  • ei ele încordează
VEZI VERBUL a încorda CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA:
ÎNCORDÁ, încordez, verb

I. tranzitiv

1. A aduce mușchii corpului (prin extensie corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI

13.
       • reflexiv Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220.
♦ figurat A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. forme 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG.
♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327.

2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70.
♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140.
♦ figurat (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG.

3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554.
♦ A lega coardele viei. (reflexiv pasiv) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează.

I. IONESCU, P. 249.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCORDA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA:
ÎNCORDÁ, încordez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort.
♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc.
♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări.

2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.

3. tranzitiv A lega coardele viței de vie.

4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri.

– În + coardă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCORDA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA:
ÎNCORDÁ, încordez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort.
♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc.
♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări.

2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.

3. tranzitiv A lega coardele viței-de-vie.

4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri.

– În + coardă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCORDA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA:
ÎNCORDA verb

1. a înstruna, a întinde, a struni. (A incorda arcul.)

2. (regional) a cetlui, a îmbredeli. (incorda bine ferăstrăul.)

3. a întinde, a tensiona, a trage. (incorda firele textile.)

4. a se opinti. (Se incorda să ridice o greutate.)

5. a se concentra. (Se incorda pentru a urmări cele spuse de orator.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCORDA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA:
ÎNCORDÁ verb

I. trecut, reflexiv a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune.

II. reflexiv (figurat) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte.

III. trecut a întinde un arc, un cablu; (prin extensie) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A ÎNCORDA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCORDA:
A ÎNCORDÁ a incordaéz tranzitiv

1) A face să se încordeze.

2) (cabluri, arcuri etc.) A face să fie bine întins.

3) (instrumente muzicale) A pune tonurile la înălțimea cerută; a acorda. /în + coardă
Forme diferite ale cuvantului a incorda: a incordaéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

încorda
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încorda:
încordá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încordéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încordeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încorda
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încorda:
încordá (a incorda) verb, indicativ prezent 3 încordeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A încorda
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încorda:
A (se) încorda ≠ a (se) destinde
Forme diferite ale cuvantului a incorda: a incordase
Definiție sursă: Dicționar de antonime

A încorda
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încorda:
A (se) încorda ≠ a (se) slăbi
Forme diferite ale cuvantului a incorda: a incordase
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A INCORDA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încorda
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încorda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A a încorda arcul.
A încorda bine ferăstrăul.
A încorda firele textile.
Se a încorda să ridice o greutate.
Se a încorda pentru a urmări cele spuse de orator.
A ÎNCORDÁ a încordaéz tranzitiv 1 A face să se încordeze.
A a încorda arcul.
A încorda bine ferăstrăul.
încordá a a încorda verb, indicativ prezent 3 încordeáză.

GRAMATICA cuvântului A încorda?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încorda.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încorda poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul încorda se conjugă: ei ele încordeáză

CUM DESPART ÎN SILABE încorda?
Vezi cuvântul încorda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încorda?
[ în-cor-da ]
Se pare că cuvântul încorda are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A încorda