 | as |
|
| Indispune [ in-dis-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU indispune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indispune în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indispune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a indispune (forma la infinitiv) A indispune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPUNE verb 1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (învechit și popular) a (se) obidi. (învechit și regional) a (se) scîrbi, (învechit) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (figurat) a (se) cătrăni. (L-ai indispune pe tata.) 2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) a scociorî. (Îl indispune cu insistențele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perfectul simplu indispusei, participiu indispus. – prezent conjuncție persoană 3 și: indispuie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv și reflexiv A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [perfectul simplu indispusei, participiu indispus] – Din limba franceza indisposer (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv și reflexiv A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [perfectul simplu indispusei, participiu indispus] – Din limba franceza indisposer (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE verb III. trecut, reflexiv A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perfect simplu -pusei, conjuncție 3 -pună, participiu -pus. / conform limba franceza indisposer, după pune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indispune: indispúne (a indispune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún, persoana a doua singular: tu indispúi, persoana întâi plural: noi indispúnem; conjunctiv prezent 3 să indispúnă; gerunziu indispunấnd; participiu indispús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indispune: indispúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural indispúnă; gerunziu indispunând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE verb trecut, reflexiv a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după limba franceza indisposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indispune: indispune vezi 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. figurat a preveni în contra cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A indispune: A (se) indispune ≠ a (se) învoioșa Forme diferite ale cuvantului a indispune: a indispunese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A indispune: A indispune ≠ a bucura Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDISPUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A indispune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a indispune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-ai a indispune pe tata. Îl a indispune cu insistențele. Indispúne a a indispune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún, persoana a doua singular: tu indispúi, persoana întâi plural: noi indispúnem; conjunctiv prezent 3 să indispúnă; gerunziu indispunấnd; participiu indispús. |
GRAMATICA cuvântului A indispune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a indispune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A indispune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE indispune? Vezi cuvântul indispune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indispune?[ in-dis-pu-ne ] Se pare că cuvântul indispune are patru silabe |