eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a intrebuinta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întrebuinţa [ în-tre-bu-in-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU întrebuinţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a intrebuinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a intrebuinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a întrebuința
Verbul: a întrebuința (forma la infinitiv)
A întrebuința conjugat la timpul prezent:
  • eu întrebuințez
  • tu întrebuințezi
  • el ea întrebuințează
  • noi întrebuințăm
  • voi întrebuințați
  • ei ele întrebuințează
VEZI VERBUL a întrebuința CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA:
ÎNTREBUINȚA verb

1. a aplica, a folosi, a utiliza, (rar) a practica. (A intrebuinta o nouă metodă.)

2. a (se) folosi, a (se) servi, a (se) sluji, a utiliza. (La ce intrebuinta acest dispozitiv?; intrebuinta ambele mîini.)

3. a circula, a se folosi, a se utiliza, a se uzita, (învechit) a se politici. (Aceste cuvinte se intrebuinta în mod curent.)

4. a (se) folosi, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui. (Se teme să intrebuinta o disciplină prea severă.)

5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (intrebuinta diverse tertipuri.)

6. a (se) folosi, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se intrebuinta de mult timp.)

7. a consuma, a folosi, a utiliza, (învechit) a metahirisi. (A intrebuinta 2 m de sfoară pentru...)

8. a consuma, a folosi, a pierde. (Și-a intrebuinta toată ziua reparînd bicicleta.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTREBUINȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA:
ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb

I. tranzitiv A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150.
       • reflexiv pasiv Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește.
       • (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNTREBUINȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA:
ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb

I. tranzitiv A folosi, a utiliza.
       • reflexiv pasiv Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [ pronunție: -bu-in-]

– În + trebuința.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTREBUINȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA:
ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb

I. tranzitiv A folosi, a utiliza.
       • reflexiv pasiv Acest produs se întrebuințează în industria chimică.

– În + trebuința.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

întrebuința
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebuința:
întrebuințá verb (silabe -bu-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu întrebuințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural întrebuințeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A ÎNTREBUINȚA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNTREBUINȚA:
A ÎNTREBUINȚÁ a intrebuintaéz tranzitiv A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuință
Forme diferite ale cuvantului a intrebuinta: a intrebuintaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

întrebuința
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebuința:
întrebuința, întrebuințez vezi r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

întrebuința
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrebuința:
întrebuințá (a intrebuinta) (-bu-in-) verb, indicativ prezent 3 întrebuințeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A INTREBUINTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrebuința
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrebuința dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A întrebuința o nouă metodă.
La ce întrebuința acest dispozitiv?; întrebuința ambele mîini.
Aceste cuvinte se întrebuința în mod curent.
Se teme să întrebuința o disciplină prea severă.
întrebuința diverse tertipuri.
Un obicei care se întrebuința de mult timp.
A întrebuința 2 m de sfoară pentru.
Și-a întrebuința toată ziua reparînd bicicleta.
întrebuința diverse tertipuri.
A ÎNTREBUINȚÁ întrebuințaéz tranzitiv A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica.
întrebuințá a întrebuința -bu-in- verb, indicativ prezent 3 întrebuințeáză.

GRAMATICA cuvântului întrebuința?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrebuința.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrebuința poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul întrebuința se conjugă: ei ele întrebuințeáză

CUM DESPART ÎN SILABE întrebuinţa?
Vezi cuvântul întrebuinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrebuinţa?
[ în-tre-bu-in-ţa ]
Se pare că cuvântul întrebuinţa are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrebuința

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala într-adevăr sau în adevăr?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pasăre răpitoare
totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet
în realitate, de fapt
în sfârșit, în cele din urmă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app