eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ipoteca


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ipotecă [ i-po-te-că ]
VEZI SINONIME PENTRU ipotecă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ipoteca în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ipoteca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ipoteca
Verbul: a ipoteca (forma la infinitiv)
A ipoteca conjugat la timpul prezent:
  • eu ipotechez
  • tu ipotechezi
  • el ea ipotechează
  • noi ipotecăm
  • voi ipotecați
  • ei ele ipotechează
VEZI VERBUL a ipoteca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ipotecă:
*ipotécă forme, plural ĭ (vgr. ῾ypothéke, depozit, amanet, despre ῾ypotithemi, pun dedesupt; latina hypothéca. vezi teacă). juridic Amanetarea unuĭ imobil, drept dat creditoruluĭ asupra unuĭ imobil al debitoruluĭ luĭ și care nu se perde dacă debitoru vinde orĭ lasă altuĭa acest imobil.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ipotecă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ipotecă:
ipotécă (ipotéci), substantiv feminin

– Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. greacă ὑποθήϰη (secolul XIX), și apoi din limba franceza hypothèque.

– derivat (h)ipoteca, verb (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adjectiv (care are drept de ipotecă).
Forme diferite ale cuvantului ipoteca: ipotéci

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

IPOTECĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin (În economia capitalistă) Drept real care grevează un imobil pentru a se garanta plata unei creanțe; faptul de a ipoteca. Moșia mare și bogată... lăsată pe mîna vechililor și încărcată de ipoteci. C. PETRESCU, Î. I

11.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IPOTECA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECÁ, ipotechez, verb

I. tranzitiv (În economia capitalistă, cu privire la bunuri imobile) A da în garanție la contractarea unui împrumut, printr-un act legal, încheiat de părți în fața autorităților judiciare. Și-a ipotecat moșia.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IPOTECĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ ipotecaci forme Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparține debitorului. /<fr. hypothéque, latina hypoteca
Forme diferite ale cuvantului ipoteca: ipotecaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

IPOTECĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.

– Din limba franceza hypothèque.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IPOTECĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ, ipoteci, substantiv feminin Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.

– Din limba franceza hypothèque.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IPOTECĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ substantiv feminin Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanție creditorului său; faptul de a ipoteca. [conform limba franceza hypothèque, latina hypoteca, greacă hypoteke].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IPOTECĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ substantiv feminin mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< limba franceza hypothèque, latina hypotheca, greacă hypotheke)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A IPOTECA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IPOTECA:
A IPOTECÁ a ipotecachéz tranzitiv (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer
Forme diferite ale cuvantului a ipoteca: chéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ipoteca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ipoteca:
ipotecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ipotechéz, persoana a treia singular: el / ea și plural ipotecheáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ipotechéze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

IPOTECA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECÁ verb

I. trecut A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / conform limba franceza hypothéquer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IPOTECA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECÁ, ipotechez, verb

I. tranzitiv A supune un bun imobil unei ipoteci.

– Din limba franceza hypothéquer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IPOTECA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECÁ, ipotechez, verb

I. tranzitiv A supune un bun imobil unei ipoteci.

– Din limba franceza hypothéquer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IPOTECA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECÁ verb a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< limba franceza hypothéquer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ipotecă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ipotecă:
ipotecă forme drept dat creditorului pe un imobil al debitorului său.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IPOTECĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTÉCĂ substantiv (juridic) (popular) zălog. (Are o ipoteca pe casă.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

IPOTECA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECA:
IPOTECA verb (juridic) (învechit) a supune. (A ipoteca un imobil.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

IPOTECĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IPOTECĂ:
IPOTECĂ substantiv (juridic) (popular) zălog. (Are o ipoteca pe casă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ipotecă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ipotecă:
ipotécă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ipotécii; plural ipotéci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ipotecă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ipotecă:
ipotécă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ipotécii; plural ipotéci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ipoteca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ipoteca:
ipotecá (a ipoteca) verb, indicativ prezent 3 ipotecheáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A IPOTECA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ipoteca
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ipoteca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
IPOTÉCĂ ipotecaci forme Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar egal în valoare cu un împrumut care aparține debitorului.
A IPOTECÁ ipotecachéz tranzitiv bunuri imobile A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.
A ipoteca un imobil.
Are o ipoteca pe casă.
A ipoteca un imobil.
Are o ipoteca pe casă.
Ipotecá a ipoteca verb, indicativ prezent 3 ipotecheáză.

GRAMATICA cuvântului ipoteca?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ipoteca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ipoteca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ipoteca sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul ipoteca se conjugă: ei ele ipotecheáză
  • group icon La plural substantivul ipotecă are forma: ipotéci

CUM DESPART ÎN SILABE ipotecă?
Vezi cuvântul ipotecă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ipotecă?
[ i-po-te-că ]
Se pare că cuvântul ipotecă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ipoteca

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Si zambul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
costă mai mult confecționarea unui obiect de îmbrăcăminte decît stofa; figurat trudă multă și folos puțin, mai mare daraua decît ocaua
om însurat, cu rostul lui
în turcă zumbul
a necăji, a tachina, a înțepa prin aluzii răutăcioase
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app