 | as |
|
| Lega [ le-ga ] VEZI SINONIME PENTRU lega PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a lega în mai multe dicționareDefinițiile pentru a lega din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lega (forma la infinitiv) A lega conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ1, leg, verb I. I. tranzitiv 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune coperți; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc. 2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. tranzitiv 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat 1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. tranzitiv (în superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășură sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja. • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile, VI. 1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. – latina ligare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ1, leg, verb I. I. tranzitiv 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc. 2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. tranzitiv 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat 1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. tranzitiv (În superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja. • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile. VI. 1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. – latina ligare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega: legá (lég, legát), verb – 1. A prinde cu o sfoară etc. – 2. A uni, a adăuga, a înlănțui cu noduri sau legături. – 3. A amara, a fixa, a propti. – 4. A îmbuca, a îmbina, a umple. – 5. A strînge, a împiedica mișcarea, a înțepeni. – 6. A cartona, a broșa (o carte). – 7. A vorbi coerent. – 8. A încinge, a înfășura. – 9. A înflori, a rodi. 10. A întări, a solidifica un sos. – 11. A îngroșa o marmeladă. – 12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. – 13. A obliga, a constrînge, a sili. – 14. A impune precepte morale sau bisericești. – 15. A uni prin căsătorie. – 16. A prohibi, a interzice. – 17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea verb reflexiv:ăjilor. – 18. A comunica, a pune în legătură. – 19. (reflexiv) A intra în contact, a se împrieteni. – 20. (reflexiv) A se dedica. – 21. (reflexiv) A se încăiera cu cineva. – 22. (reflexiv) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu. latina lĭgāre (Pușcariu 958; Candrea-Dens., 969; REW 5024; DAR), conform italiana legare, prov., spaniolă, portugheză liar, limba franceza lier. Sensul 17, explicat greșit de Iordan, BF, IX, 140, plecînd de la obiceiul de a castra tăurașii legîndu-le testiculele (conform M. L. Wagner, BF, X, 158), este o evoluție normală a sensurilor 14 și 16. derivat legat, adjectiv (unit, fixat, înțepenit; broșat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; îngrădit; neputincios; împlinit, format perfect, despre persoane); legător, adjectiv (care leagă); legător, substantiv masculin (cel care leagă cărți, paie etc.; încărcător de snopi); legătoreasă, substantiv feminin (cea care leagă cărți, snopi); legătoare, substantiv feminin (legătoreasă; bandă, fașă; aliaj, amestec; cravată; grindă); legătorie, substantiv feminin (atelier de legare a cărților, serviciul legătorului; argotic, razie); legămînt (mr. ligămîntu), substantiv neutru (legătură; relație; convenție, pact, obligație, compromis; farmec, descîntec, verb reflexiv:ajă), cu sufix -mînt (după Pușcariu 959; Candrea-Dens., 972; REW 5023; DAR; direct din latina lĭgamentum); legătură, substantiv feminin (unire; broșare de carte; coardă, curea; lanț, fiare; copulă; legare de pămînt; învechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; mănunchi, snop; boccea, pachet; relație, tratat; unire, alianță; uniune liberă, relații amoroase; convenție, acord; compromis, obligație; mandat, obligație religioasă sau morală; decret ecleziastic; descîntec menit să îndepărteze lupii; verb reflexiv:ajă care împiedică pe proaspătul căsătorit să realizeze unirea trupească), cu sufix -tură (după Pușcariu 960; Candrea-Dens., 970; REW 5026; DAR, direct din latina lĭgatŭra, conform mr. ligătură, italiana legatura, spaniolă ligadura); legătui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se înțelege, a cădea de acord), cu sufix -ui; legătuială, substantiv feminin (învoială, acord; obligație); legătuință, substantiv feminin (legătură, laț; obligație, pact). conform dezlega. Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGA verb 1. a înnoda. (A lega o sfoară.) 2. a strînge. (A lega opincile cu nojițele.) 3. (medicina) a (se) bandaja, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (învechit și popular) a (se) obloji, (regional) a (se) îmbandaja. (S-a lega la rană.) 4. a priponi, (Transilvania și Banat) a păivăni. (A lega un animal la păscut.) 5. a fereca, a încătușa, a înlănțui. (A lega un arestat.) 6. a cercui. (lega un butoi.) 7. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni. (A lega elementele unui tot.) 8. a cartona, (rar) a scorți, (Transilvania) a compacta. (A lega o carte.) 9. a se închega, a se îngroșa, a se învîrtoșa. (Dulceața s-a lega.) 10. a (se) asocia, a (se) înlănțui. (Idei care se lega între ele.) 11. a se căsători, a se uni, (popular) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au lega?) 12.* (figurat) a se apropia, a se atașa. (M-am lega mult de acest copil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega: legá (lég, legát), verb – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. latina legare (secolul XIX), limba franceza leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – derivat leg, substantiv neutru (învechit, legat, poruncă), din limba franceza legs; legat (variantă învechit, legată, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din latina legatum, în parte prin intermediul limba neogreacă λεγάτον (secolul XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, substantiv masculin, din limba franceza légataire, și mai înainte din latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din latina legatus (secolul XVII); legați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza légation; delega, verb, din limba franceza déléguer; delegați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza délégation; relega, verb, din limba franceza reléguer. Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb vezi angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: lega verb vezi ANGAJA. DECRETA. DISPUNE. FĂGĂDUI. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. ÎNTOCMI. OBLIGA. ORÎNDUI. PARIA. PROMITE. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leghez, verb I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din limba franceza léguer, latina legare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leghez, verb I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din limba franceza léguer, latina legare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leg, verb I. tranzitiv (juridic) A lăsa prin testament, a hotărî destinația unui bun prin testament. vezi testa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a lega: a lega (cuiva) lingurile de gât / de brâu expresie a lăsa (pe cineva) nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: lega, leg I vezi t. (argoul lumii interlope) a aresta, a închide. II vezi r. (numai la persoană a III-a singular și plural ) a se confirma. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a lega: a lega (pe cineva) burduf / cobză expresie a lega (pe cineva) strâns ca să nu poată scăpa. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb I. trecut A lăsa prin legat, prin testament. [< limba franceza léguer, conform latina legare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: legá (a lăsa prin testament) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu leghéz, persoana a treia singular: el / ea și plural legheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGA verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega: legá2 (a lega) (a lăsa prin testament) (învechit) verb, indicativ prezent 3 legheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb trecut a lăsa prin legat2. (< limba franceza léguer, latina legare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: legá (a uni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu lég, persoana a treia singular: el / ea și plural leágă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega: legá1 (a lega) (a uni) verb, indicativ prezent 3 leágă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A lega: A lega ≠ a dezlega Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A LEGA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A lega Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a lega dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a lega o sfoară. A a lega opincile cu nojițele. S-a a lega la rană. A a lega un animal la păscut. A a lega un arestat. A lega un butoi. A a lega elementele unui tot. A a lega o carte. Dulceața s-a a lega. Idei care se a lega între ele. Cînd s-au a lega? 12. M-am a lega mult de acest copil. A a lega opincile cu nojițele. Dulceața s-a a lega. A a lega cuiva un bun. A a lega cuiva un bun. Legá2 a a lega a lăsa prin testament învechit verb, indicativ prezent 3 legheáză. Legá1 a a lega a uni verb, indicativ prezent 3 leágă. |
GRAMATICA cuvântului A lega? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a lega. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A lega poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lega? Vezi cuvântul lega desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lega?[ le-ga ] Se pare că cuvântul lega are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A lega Inţelegi mai uşor cuvântul a lega dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile, VI A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile |
La plural verbul lega se conjugă: ei ele legheáză