eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a marina


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Marina [ ma-ri-na ]
VEZI SINONIME PENTRU marina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a marina în mai multe dicționare

Definițiile pentru a marina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a marina
Verbul: a marina (forma la infinitiv)
A marina conjugat la timpul prezent:
  • eu marinez
  • tu marinezi
  • el ea marinează
  • noi marinăm
  • voi marinați
  • ei ele marinează
VEZI VERBUL a marina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINA latina Marina.

1.

– și Mărina (Ștef); Mărină, G., act.

2. + -ca: Marinca (Dm; Ștef; C, Bog; Mar; Ard etc.); Mărinca (16 A III 30);- Marenca sau Mărenca (Ștef).

3. Marena (Dm; 16 A I 236; Sd XXII); Mărena (16 A III 457).

4. Mărincea forme, mold. (Sd XI 274).

5. Măronca forme (17 A IV 454).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

MARINĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ substantiv feminin Ansamblul navelor, al unităților navale ale unei țări, precum și personalul care lucrează pe ele. Marina militară. ▭ Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93. Un une ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MARINĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ substantiv feminin Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
♦ Știința și tehnica navigației.

– Din limba franceza marine, italiana marina.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARINĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ substantiv feminin Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
♦ Știința și tehnica navigației.

– Din limba franceza marine, italiana marina.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MARINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ, marinez, verb

I. tranzitiv A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare).

– Din limba franceza mariner, germana marinieren.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ, marinez, verb

I. tranzitiv A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare).

– Din limba franceza mariner, germana marinieren.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MARINA
Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ verb

I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat.

– vezi marinadă.

Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ

Marina
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Marina:
Marina (Sfânta) forme sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. vezi Circovii.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARINA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ, marinez, verb

I. tranzitiv A prepara (carne, pește etc.) cu un sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diverse condimente (uneori în vederea conservării).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A MARINA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MARINA:
A MARINÁ a marinaéz tranzitiv (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germana marinieren
Forme diferite ale cuvantului a marina: a marinaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MARINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ verb

I. trecut A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [conform limba franceza mariner, italiana marinare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MARINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINA:
MARINÁ verb trecut a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< limba franceza mariner, germana marinieren)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MARINĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ substantiv feminin

1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent.

2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< limba franceza marine, italiana marina].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MARINĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ substantiv feminin

1. flotă navală a unui stat și personalul aferent.

2. știința și tehnica navigației pe mări. (< limba franceza marine, italiana marina)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MARINĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARINĂ:
MARÍNĂ forme Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

marină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marină:
marínă (ansamblul unităților navale, tehnica navigației) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

marina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marina:
mariná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu marinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural marineáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

marină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marină:
marínă (pictură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei; plural maríne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

marină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marină:
marínă2 (pictură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei; plural maríne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

marină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marină:
marínă1 (flotă, navigație) substantiv feminin, genitiv dativ articulat marínei
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

marina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marina:
mariná (a marina) verb, indicativ prezent 3 marineáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Mărin/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mărin/a:
Mărin/a, -ă, -ca vezi Marina 1,

2.
Forme diferite ale cuvantului marin/a: marin/a-ă marin/a-ca

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Marina
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Marina:
Marina vezi Iustinian Marina.
Definiție sursă: Dicționar religios


CUVINTE APROPIATE DE 'A MARINA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Marina
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A MARINÁ marinaéz tranzitiv alimente A prepara cu un sos special condimentat pentru a da un gust bun sau pentru a conserva.
Mariná a marina verb, indicativ prezent 3 marineáză.

GRAMATICA cuvântului Marina?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Marina poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Marina sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul marina se conjugă: ei ele marineáză
  • group icon La plural substantivul marină are forma: maríne

CUM DESPART ÎN SILABE marina?
Vezi cuvântul marina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marina?
[ ma-ri-na ]
Se pare că cuvântul marina are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune piciorul pe grumazul cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
dureri puternice de ficat
aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate
a robi, a subjuga pe cineva
soi de viță de vie autohton, cu ciorchinii mărunți, ramificați și cu bobul negru-violaceu, sferic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app