eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a obiecta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Obiecta [ o-bi-ec-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU obiecta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a obiecta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a obiecta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a obiecta
Verbul: a obiecta (forma la infinitiv)
A obiecta conjugat la timpul prezent:
  • eu obiectez
  • tu obiectezi
  • el ea obiectează
  • noi obiectăm
  • voi obiectați
  • ei ele obiectează
VEZI VERBUL a obiecta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTÁ, obiectez, verb

I. tranzitiv A face o obiecție, a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină.

– Pronunțat: -bi-ec-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OBIECTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTÁ, obiectez, verb

I. tranzitiv A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină.

– Din obiecție.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBIECTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTÁ, obiectez, verb

I. tranzitiv A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină.

– Din obiecție.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A OBIECTA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OBIECTA:
A OBIECTÁ a obiectaéz tranzitiv A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându-și dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecție. /Din obiecție
Forme diferite ale cuvantului a obiecta: a obiectaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OBIECTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTÁ verb

I. trecut A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. [pronume o-biec-. / < latina obiectare, conform limba franceza objecter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OBIECTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTÁ verb trecut a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< limba franceza objecter, latina obiectare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

OBIECTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIECTA:
OBIECTA verb a reproșa, a spune, a zice, (învechit) a prici, a remonstra. (N-am ce obiecta, totul a fost perfect.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

obiecta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obiecta:
obiectá verb (silabe -biec-; mf. ob-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu obiectéz, persoana a treia singular: el / ea și plural obiecteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

obiecta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obiecta:
obiectá (a obiecta) (-biec-) verb, indicativ prezent 3 obiecteáză
Forme diferite ale cuvantului obiecta: obiectaa obiecta

Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A OBIECTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL obiecta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obiecta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A OBIECTÁ obiectaéz tranzitiv A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându-și dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecție.
N-am ce obiecta, totul a fost perfect.
N-am ce obiecta, totul a fost perfect.
Obiectá a obiecta -biec- verb, indicativ prezent 3 obiecteáză.

GRAMATICA cuvântului obiecta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obiecta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obiecta poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul obiecta se conjugă: ei ele obiecteáză

CUM DESPART ÎN SILABE obiecta?
Vezi cuvântul obiecta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obiecta?
[ o-bi-ec-ta ]
Se pare că cuvântul obiecta are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obiecta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Simbol chimic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mașină pentru executarea tricotajelor sau a tricourilor; tricoteză 1
118 km/oră și care se manifestă în special în m
mod convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea formulelor și a ecuațiilor chimice
a a saluta; b a închina, a ciocni, a ura
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app