 | as |
|
| Obşti [ ob-şti ] VEZI SINONIME PENTRU obşti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a obsti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a obsti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a obști (forma la infinitiv) A obști conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBȘTI: OBȘTÍ, obștesc, verb IV. tranzitiv (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. • reflexiv pasiv Propunerile de membri onorari să se facă mai întii dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBȘTI: OBȘTÍ, obștesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din limba slavă (veche) obĩštiti sau din obște. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBȘTI: OBȘTÍ, obștesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din limba slavă (veche) obĭštiti sau din obște. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obști: obștí (a obsti) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obștésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obșteá; conjunctiv prezent 3 să obșteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obști: obștí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obștésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obșteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural obșteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A OBȘTI: A OBȘTÍ a obstiésc tranzitiv învechit A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti Forme diferite ale cuvantului a obsti: a obstiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A OBSTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A OBȘTI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a obşti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obștí a a obȘti învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obștésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obșteá; conjunctiv prezent 3 să obșteáscă. A OBȘTÍ a obȘtiésc tranzitiv învechit A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. |
GRAMATICA cuvântului A OBȘTI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a obşti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A OBȘTI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE obşti? Vezi cuvântul obşti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obşti?[ ob-şti ] Se pare că cuvântul obşti are două silabe |