 | as |
|
| A onora [ a o-no-ra ] VEZI SINONIME PENTRU a onora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a onora în mai multe dicționareDefinițiile pentru a onora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a onora (forma la infinitiv) A onora conjugat la timpul prezent:
|
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ONORA: A ONORÁ a onoraéz tranzitiv 1) (persoane) A înconjura cu onor; a trata cu mult respect și considerație (pentru anumite merite). a onora un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu considerație de pe o poziție de superioritate (recurgând la un gest sau act care subliniază atitudinea respectivă față de inferiori). L-a a onoraat cu o strângere de mână. Ne a onoraează cu (sau prin) prezența sa. 3) A umple de onoare; a face să se bucure de onoare. Această sinceritate vă a onoraează. 4) A trata cu multă considerație; a prețui în mod deosebit. A-și a onora profesia. 5) (datorii bănești) A achita la termen. 6) figurat (obligații, angajamente etc.) A îndeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, limba franceza honorer, italiana onorare Forme diferite ale cuvantului a onora: a onoraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORA: ONORÁ, onorez, verb I. tranzitiv 1. A acorda cuiva respect, considerație, stimă. Tînără persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era cam de aceeași vîrstă cu mine. GALACTION, O. I 57. Au nu știu c-al nostru nume Onorat de toți e-n lume? ALECSANDRI, P. I 207. • (Ironic) Ruda dumneavoastră de altfel m-a onorat cu un foc de pușcă. DUMITRIU, B. forme 38. 2. (Cu privire la.o sumă de bani, la o poliță etc.) A achita, a plăti (în termen). Onorează nota de plată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORA: ONORÁ, onorez, verb I. tranzitiv 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (familial) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din latina honorare, limba franceza honorer, italiana onorare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORA: ONORÁ, onorez, verb I. tranzitiv 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (familial) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din latina honorare, limba franceza honorer, italiana onorare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORA: ONORÁ verb I. trecut 1. A acorda cuiva o considerație deosebită. 2. A achita, a plăti (o datorie, o sumă de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [conform latina honorare, limba franceza honorer, italiana onorare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORA: ONORÁ verb trecut 1. a acorda cuiva o considerație deosebită. 2. a face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. a achita, a plăti (o datorie). • a remunera. (< latina honorare, limba franceza honorer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onora: onorá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu onoréz, persoana a treia singular: el / ea și plural onoreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onora: onorá (a onora) verb, indicativ prezent 3 onoreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A onora: A onora ≠ a dezonora Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ONORA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A onora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a onora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ONORÁ a onoraéz tranzitiv 1 persoane A înconjura cu onor; a trata cu mult respect și considerație pentru anumite merite. A onora un scriitor. L-a a onoraat cu o strângere de mână. Ne a onoraează cu sau prin prezența sa. Această sinceritate vă a onoraează. A-și a onora profesia. Onorá a a onora verb, indicativ prezent 3 onoreáză. |
GRAMATICA cuvântului A onora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a onora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A onora poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a onora? Vezi cuvântul a onora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a onora?[ a o-no-ra ] Se pare că cuvântul a onora are trei silabe |
La plural verbul onora se conjugă: ei ele onoreáză