eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a polei


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Polei [ po-le-i ]
VEZI SINONIME PENTRU polei PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a polei în mai multe dicționare

Definițiile pentru a polei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a polei
Verbul: a polei (forma la infinitiv)
A polei conjugat la timpul prezent:
  • eu poleiesc
  • tu poleiești
  • el ea poleiește
  • noi poleim
  • voi poleiți
  • ei ele poleiesc
VEZI VERBUL a polei CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEÍ 2, poleiesc, verb IV. tranzitiv

1. A acoperi (un material sau un obiect) cu un strat subțire de aur sau de argint, a sufla cu aur sau cu argint.
♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hîrtie colorată etc. (Mai ales în metafore și comparații) Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105.

2. figurat A îmbrăca într-o lumină aurie sau argintie, a da un luciu strălucitor, a face să strălucească. Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Sințe-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210.
       • reflexiv Cînd prindeau a se polei virf urile trestiilor bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92.
♦ A înfrumuseța, uneori nemotivat, o situație, un aspect, o idee. A polei realitatea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POLEI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEÍ2, poleiesc, verb IV.

1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint.
♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc.

2. tranzitiv și reflexiv figurat A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.
♦ tranzitiv A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc.

– Din limba slavă (veche) polijati.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLEI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEÍ2, poleiesc, verb IV.

1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint.
♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc.

2. tranzitiv și reflexiv figurat A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.
♦ tranzitiv A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc.

– Din limba slavă (veche) polijati.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POLEI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLÉI1 substantiv neutru Pojghița de gheață care se formează pe pămînt sau pe obiecte prin înghețarea ploii sau a zăpezii topite. vezi ghețuș. Afară era polei grozav, caragiaee, p.

14. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157.
♦ (Regional) Promoroacă, chiciură. Poleiul a început să se scuture mai întîi de pe frunze. SLAVICI, vezi P. 159.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A POLEI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A POLEI:
A POLEÍ a poleiiésc tranzitiv

1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a sufla; a spoi.

2) figurat (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul).

3) figurat (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseța. /<sl. polijati
Forme diferite ale cuvantului a polei: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

POLEI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLÉI1, poleiuri, substantiv neutru Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii.
♦ figurat Strălucire, lustru, luciu.
♦ (regional) Promoroacă, chiciură.

– Din polei2 (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLEI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLÉI1, poleiuri, substantiv neutru Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii.
♦ figurat Strălucire, lustru, luciu.
♦ (regional) Promoroacă, chiciură.

– Din polei2 (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

polei
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru polei:
poléi (poléiuri), substantiv masculin

– Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).

– Variante polai. latina pulegium, prin intermediul limba slavă (veche) , conform limba slovenă, limba cehă, poloneză, limba rusă polej (Cihac, II, 274; Tiktin), în limba maghiara polaj.
Forme diferite ale cuvantului polei: poléiuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

POLEI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLÉI poleiiuri n.

1) Strat subțire de gheață format pe suprafața solului, pe copaci, pe orice obiect lăsat în aer liber.

2) figurat Luciu al suprafeței unor obiecte. /v. a polei
Forme diferite ale cuvantului polei: iuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

polei
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru polei:
poléi1 substantiv masculin (regional) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

polei
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polei:
poleí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural poleiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

polei
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polei:
poleí2 (a polei) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent 3 să poleiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

POLEI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEI substantiv ghețuș, (învechit și regional) polediță, (regional) poleială, policie, sticluș. (Afară e polei.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

polei
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru polei:
poléi2 substantiv masculin plural (regional) nume dat unor ființe supranaturale din basme.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

POLEI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEÍ verb a sufla, (învechit și popular) a spoi. (A polei un obiect cu aur.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

POLEI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEI verb a sufla, (învechit și popular) a spoi. (A polei un obiect cu aur.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

POLEI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLÉI substantiv verbal apărătoare, chiciură, promoroacă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

polei
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru polei:
polei, poleiesc vezi t. (argoul lumii interlope) a aresta, a închide.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

polei
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru polei:
polei substantiv verbal APĂRĂTOARE. CHICIURĂ. PROMOROACĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

polei
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polei:
!poléi1 substantiv neutru, articulat poléiul; plural poléiuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

POLEI
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru POLEI:
POLEI, Lupul (Sur VII), < substantiv
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

polei
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polei:
poléi substantiv neutru, articulat poléiul
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A POLEI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL polei
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului polei dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A POLEÍ poleiiésc tranzitiv 1 obiecte sau piese de metal A acoperi cu metal inoxidabil în scop protector sau/și decorativ; a sufla; a spoi.
POLÉI poleiiuri n.
Poleí2 a polei verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele poleiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea poleiá; conjunctiv prezent 3 să poleiáscă.
Afară e polei.
Afară e polei.
A polei un obiect cu aur.
A polei un obiect cu aur.

GRAMATICA cuvântului polei?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polei.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polei poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul polei sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul polei are forma: poléiuri

CUM DESPART ÎN SILABE polei?
Vezi cuvântul polei desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polei?
[ po-le-i ]
Se pare că cuvântul polei are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL polei

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a fi uns cu toate unsorile?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte
soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon
a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas
a plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos polygonum orientale; b plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă amaranthus caudatus
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app