eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a prefata


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Prefaţă [ pre-fa-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU prefaţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a prefata în mai multe dicționare

Definițiile pentru a prefata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a prefața
Verbul: a prefața (forma la infinitiv)
A prefața conjugat la timpul prezent:
  • eu prefațez
  • tu prefațezi
  • el ea prefațează
  • noi prefațăm
  • voi prefațați
  • ei ele prefațează
VEZI VERBUL a prefața CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie.

– Din limba franceza préface, latina praefatio.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREFAȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie.

– Din limba franceza préface, latina praefatio.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREFAȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Cuvînt preliminar, parte introductivă la începutul unei cărți, conținînd indicii, lămuriri, aprecieri etc. în legătură cu opera; predoslovie. Prefața celei întîi psaltire tipărite în limba romînească zice... RUSSO, S. 55.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PREFAȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ substantiv feminin Cuvânt către cititori așezat la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă; precuvântare. [plural -fețe. / conform limba franceza préface, italiana prefazione].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREFAȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ substantiv feminin

1. cuvânt la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă.

2. ceea ce precedă sau anunță un eveniment. (< limba franceza préface, latina praefatio)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREFAȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFAȚĂ substantiv introducere, cuvînt introductiv, cuvînt înainte, (livresc) preambul, (învechit) introducție, precuvîntare, predoslovie, preludiu, procuvîntare, (grecism învechit) proimion. (prefata la un studiu.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PREFAȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ:
PREFÁȚĂ prefataéțe forme Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog. /<fr. préface, latina prefatio
Forme diferite ale cuvantului prefata: prefataéțe
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

A PREFAȚA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PREFAȚA:
A PREFAȚÁ a prefataéz tranzitiv (cărți, lucrări)

1) A înzestra cu o prefață.

2) A prezenta printr-o prefață. /<fr. préfacer
Forme diferite ale cuvantului a prefata: a prefataéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

prefața
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prefața:
prefațá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prefațéz, persoana a treia singular: el / ea și plural prefațeáză; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu și plural prefațéze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

PREFAȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREFAȚA:
PREFAȚÁ, prefațez, verb

I. tranzitiv A scrie prefața unei cărți (a altcuiva).

– Din limba franceza préfacer.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREFAȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREFAȚA:
PREFAȚÁ, prefațez, verb

I. tranzitiv A scrie prefața unei cărți (a altcuiva).

– Din limba franceza préfacer.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREFAȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚA:
PREFAȚÁ verb trecut

1. a scrie prefața la o carte.

2. a anunța (un eveniment). (după limba franceza préfacer)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREFAȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚA:
PREFAȚÁ verb

I. trecut A scrie o prefață la o carte. [conform limba franceza préfacer].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREFAȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREFAȚA:
PREFAȚÁ, prefațez, verb

I. tranzitiv (Rar) A scrie prefața unei cărți.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

prefață
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prefață:
prefáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat preféței; plural preféțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prefață
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prefață:
prefață forme cuvântare în fruntea unei cărți.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

prefața
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prefața:
prefațá (a prefata) verb, indicativ prezent 3 prefațeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Prefață
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prefață:
Prefață ≠ epilog, postfață
Definiție sursă: Dicționar de antonime

prefață
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prefață:
prefáță substantiv feminin → față
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A prefața
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A prefața:
A prefața ≠ a postfața
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A PREFATA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A prefața
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a prefața dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A prefața la un studiu.
A prefața la un studiu.
PREFÁȚĂ a prefațaéțe forme Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog.
A PREFAȚÁ a prefațaéz tranzitiv cărți, lucrări 1 A înzestra cu o prefață.
Prefațá a a prefața verb, indicativ prezent 3 prefațeáză.

GRAMATICA cuvântului A prefața?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a prefața.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A prefața poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A prefața sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul prefața se conjugă: ei ele prefațeáză
  • group icon La plural substantivul prefață are forma: preféțe

CUM DESPART ÎN SILABE prefaţă?
Vezi cuvântul prefaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prefaţă?