eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a recuza recuz


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Recuza [ re-cu-za ]
VEZI SINONIME PENTRU recuza PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a recuza recuz în mai multe dicționare

Definițiile pentru a recuza recuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a recuza
Verbul: a recuza (forma la infinitiv)
A recuza conjugat la timpul prezent:
  • eu recuz
  • tu recuzi
  • el ea recuză
  • noi recuzăm
  • voi recuzați
  • ei ele recuză
VEZI VERBUL a recuza CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZÁ, recúz, verb

I. tranzitiv A respinge, a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. Soarta pare c-ar fi voit să ne recuze orice altă origine, decît pogorîrea noastră din neamul roman. ODOBESCU, S. II 279. După titlurile istorice a neamului, ce nu le recuză nimene, după analele pozitive a limbii, în zădar am mai cerca verb reflexiv:eun temei. RUSSO, S. 73.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RECUZA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZÁ verb

I. trecut a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competența, bănuindu-l de părtinire etc.; (prin extensie) a respinge, a nu recunoaște ceva.

II. reflexiv a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< limba franceza récuser, latina recusare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A RECUZA recuz
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RECUZA recuz:
A RECUZÁ recúz tranzitiv juridic

1) (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcția pe care o exercită; a refuza.

2) A nu recunoaște ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui. a recuza recuz un argument. / < récuser

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RECUZA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZÁ verb

I. trecut A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (prin extensie) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recúz. / < limba franceza récuser, conform latina recusare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RECUZA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZÁ, recúz, verb

I. tranzitiv A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.

– Din limba franceza récuser.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECUZA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZÁ, recúz, verb

I. tranzitiv A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; prin extensie a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.

– Din limba franceza récuser.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

recuza
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recuza:
recuzá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu recúz, persoana a treia singular: el / ea și plural recúză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural recúze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

RECUZA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUZA:
RECUZA verb (juridic) a refuza, a respinge. (A recuza un jurat.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

recuza
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recuza:
recuzá (a recuza) verb, indicativ prezent 3 recúză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A RECUZA RECUZ'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recuza
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recuza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Recuza un argument.
A recuza un jurat, un complet de judecată.
A recuza un jurat.
Recuzá a recuza verb, indicativ prezent 3 recúză.

GRAMATICA cuvântului recuza?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recuza.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recuza poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul recuza se conjugă: ei ele recúză

CUM DESPART ÎN SILABE recuza?
Vezi cuvântul recuza desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recuza?
[ re-cu-za ]
Se pare că cuvântul recuza are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recuza

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compuse: laba-mâței?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ung
a în momente de supărare, cînd e supărat
a ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede clavaria coralloides; b ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului clavaria flava; laba-ursului
a fi plin de sine, a se îngâmfa
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app