 | as |
|
| Regla [ re-gla ] VEZI SINONIME PENTRU regla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a regla în mai multe dicționareDefinițiile pentru a regla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a regla (forma la infinitiv) A regla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din limba franceza régler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din limba franceza régler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ, reglez, verb I. tranzitiv 1. (tehnică) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (termen militar) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ verb I. trecut 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (medicină) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< limba franceza régler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLÁ verb trecut 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (medicină) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. • a aranja, a orândui. (< limba franceza régler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REGLA: REGLA verb 1. (tehnic) a acorda, a potrivi. (regla aparatul de radio.) 2. (tehnic) a aranja, a potrivi, a repara, (popular și fam.) a meșteri. (A regla un instrument de măsură.) 3. (tehnic) a comanda, a controla. (A regla un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A regla circulația.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REGLA: A REGLÁ a reglaéz tranzitiv 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler Forme diferite ale cuvantului a regla: a reglaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru regla: reglá verb (silabe -gla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu regléz, persoana a treia singular: el / ea și plural regleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru regla: reglá (a regla) (re-gla) verb, indicativ prezent 3 regleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A regla: A regla ≠ a deregla Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REGLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A regla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a regla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A regla aparatul de radio. A a regla un instrument de măsură. A a regla un sistem tehnic. A a regla circulația. A REGLÁ a reglaéz tranzitiv 1 sisteme tehnice, mecanisme etc. A a regla un instrument de măsură. Reglá a a regla re-gla verb, indicativ prezent 3 regleáză. |
GRAMATICA cuvântului A regla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a regla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A regla poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE regla? Vezi cuvântul regla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul regla?[ re-gla ] Se pare că cuvântul regla are două silabe |
La plural verbul regla se conjugă: ei ele regleáză