eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a remarca remarc


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Remarca [ re-mar-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU remarca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a remarca remarc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a remarca remarc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a remarca
Verbul: a remarca (forma la infinitiv)
A remarca conjugat la timpul prezent:
  • eu remarc
  • tu remarci
  • el ea remarcă
  • noi remarcăm
  • voi remarcați
  • ei ele remarcă
VEZI VERBUL a remarca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCA verb

1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (învechit) a privi. (N-ai remarca nici o schimbare?)

2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi. (A remarca că e supărată.)

3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să remarca următoarele însușiri...)

4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se remarca că ai trecut tu pe aici.)

5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (învechit) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a remarca interpretarea lui?)

6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a remarca repede în cinematografie.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REMARCA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCÁ, remárc, verb

I. tranzitiv A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și verb reflexiv:ednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185.
♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A REMARCA remarc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REMARCA remarc:
A REMARCÁ remárc tranzitiv

1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela.

2) A aprecia printr-o remarcă.

3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REMARCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCÁ, remárc, verb

I. tranzitiv A observa; a băga de seamă; a releva.
♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi; a se evidenția.

– Din limba franceza remarquer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMARCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCÁ, remárc, verb

I. tranzitiv A observa; a băga de seamă; a releva.
♦ reflexiv A se distinge, a se deosebi; a se evidenția.

– Din limba franceza remarquer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMARCĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMARCĂ substantiv considerație, considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie. (Cîteva remarca asupra...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REMARCA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCÁ verb

I. trecut A observa, a lua în seamă.
♦ reflexiv A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < limba franceza remarquer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REMARCĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ remarcace forme Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă. [G.-D. remarcei] / limba franceza remarque
Forme diferite ale cuvantului remarca: remarcace

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REMARCA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCA:
REMARCÁ verb

I. trecut a băga de seamă, a observa, a releva.

II. reflexiv a ieși în evidență, a se distinge. (< limba franceza remarquer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

remarcă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru remarcă:
*remárcă forme, plural e saŭ ărcĭ (în franceză remarque. vezi marcă). Observațiune, băgare de samă: a face o remarcă. vezi notă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

REMARCĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ, remarci, substantiv feminin Observație, constatare; notă, însemnare. [plural și: remarce]

– Din limba franceza remarque.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMARCĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ, remarce, substantiv feminin Observație, constatare; notă, însemnare.

– Din limba franceza remarque.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMARCĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ substantiv feminin Observație; notă, însemnare. [< limba franceza remarque].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

remarca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remarca:
remarcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu remárc, persoana a treia singular: el / ea și plural remárcă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

REMARCĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ substantiv feminin observație, comentariu. (< limba franceza remarque)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

remarcă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remarcă:
remárcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat remárcei; plural remárce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

remarcă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remarcă:
remárcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat remárcii; plural remárci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

remarca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remarca:
remarcá (a remarca) verb, indicativ prezent 3 remárcă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

REMARCĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REMARCĂ:
REMÁRCĂ substantiv verbal părere.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A REMARCA REMARC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REMARCĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului remarcă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
N-ai remarcĂ nici o schimbare? 2.
A remarcĂ că e supărată.
Să remarcĂ următoarele însușiri.
Se remarcĂ că ai trecut tu pe aici.
Prin ce s-a remarcĂ interpretarea lui? 6.
S-a remarcĂ repede în cinematografie.
Prin ce s-a remarcĂ interpretarea lui? 6.
Cîteva remarcĂ asupra.
REMÁRCĂ remarcĂce forme Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă.
Remarcá a remarcĂ verb, indicativ prezent 3 remárcă.

GRAMATICA cuvântului REMARCĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului remarcă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REMARCĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul REMARCĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul remarca se conjugă: ei ele remárcă
  • group icon La plural substantivul remarcă are forma: remárce

CUM DESPART ÎN SILABE remarca?
Vezi cuvântul remarca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul remarca?
[ re-mar-ca ]
Se pare că cuvântul remarca are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REMARCĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi sau a se afla sub arme?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a fi mic de statură; b a fi bleg, prost
avion cu aripi triunghiulare
a face serviciul militar
obiect de ornament, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperișul caselor, care, la bătaia vântului, se rotește în direcția acestuia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app