 | as |
|
| Respinge [ res-pin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU respinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a respinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru a respinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a respinge (forma la infinitiv) A respinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu primi, a nu accepta. A respinge un proiect. ▭ Trimiseseși ceva la «Universul literar» care te respinsese. PAS, Z. I 313. Poate că Frusina ar fi respins pe Badea, dar părinții și rudele i-ar fi stat ciocan pe cap, pînă cînd și-ar fi dat consimțămîntul. GALACTION, O. I 126. Geniul limbii respinge neîncetat orice vorbe străine, barbare și parazite, ce vin a o disforma. HELIADE, O. II 386. • A respinge (pe cineva) la un examen = a declara (pe cineva) căzut, a nu-l promova. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. Ozun respinse cu mîna o prezență supărătoare. C. PETRESCU, C. vezi 301. Cu o mînă îl respinge, Dar se simte prinsă-n brață. EMINESCU, O. I 104. • figurat Urările de anul nou, capra și căluțul și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinse, de cătră sine. SADOVEANU, B. 64. ♦ A arunca înapoi. O săgeată Vîjîie, vine, lovește Scutul care zinghenește Și-o respinge. ALECSANDRI, P. II 14. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. Un regiment care a făcut o încercare cu două zile înainte a fost însă respins. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Puternica armată... Stînd gata să respingă romînii din asalt. ALECSANDRI, P. III 219. 4. (Rar, cu privire la sentimente, porniri) A înăbuși. Ținînd și respingînd în el orice semn al supărării, se îngriji des-de-dimineață și de-aproape de tot ceea ce privea ospățul. SADOVEANU, Z. C. 132. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPINGE verb 1. a refuza, (livresc) a denega, (învechit) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (respinge ajutorul ce i se cere.) 2. (juridic) a recuza, a refuza. (A respinge un jurat.) 3. a renega, a repudia. (A-și respinge soția.) 4. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. (Opinia publică a respinge gestul lui necugetat.) 5. a lăsa, (figurat) a trînti. (L-a respinge la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (figurat învechit) a împinge. (Îl respinge pe inamic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. figurat A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din italiana respingere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE, respíng, verb III. tranzitiv 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. figurat A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din italiana respingere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru respinge: respinge vezi 1. a împinge înapoi; 2. a depărta fugărind: a respinge pe dușmani; 3. a combate cu putere: a respinge o calomnie; 4. a nu voi să primească: a respinge o cerere; 5. figurat a insufla desgust: figura sa te respinge. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru respinge: respínge (respíng, respíns), verb – A refuza, a îndepărta, a refula. It. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (îm)pinge, cu prefix răs-. secolul XVIII. – derivat respingător, adjectiv (dezgustător). Forme diferite ale cuvantului respinge: respíng resp Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE verb III. trecut 1. A împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă. [P.i. respíng. / < italiana respingere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RESPINGE: RESPÍNGE verb trecut 1. a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. • a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă. (< italiana respingere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru respinge: respínge (a respinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru respinge: respínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A respinge: A respinge ≠ a accepta, a admite, a adopta, a aproba, a atrage, a consimți, a primi, a susține, a accepta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RESPINGE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A respinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a respinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A respinge ajutorul ce i se cere. A a respinge un jurat. A-și a respinge soția. Opinia publică a a respinge gestul lui necugetat. L-a a respinge la examen. Îl a respinge pe inamic. L-a a respinge la examen. Îl a respinge pe inamic din țară. Respínge a a respinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele respíng, persoana întâi plural: noi respíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu respinséi, persoana întâi plural: noi respínserăm; participiu respíns. |
GRAMATICA cuvântului A respinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a respinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A respinge poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE respinge? Vezi cuvântul respinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul respinge?[ res-pin-ge ] Se pare că cuvântul respinge are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A respinge Inţelegi mai uşor cuvântul a respinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A respinge pe cineva la un examen = a declara pe cineva căzut, a nu-l promova |