eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a rima


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Rimă [ ri-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU rimă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a rima în mai multe dicționare

Definițiile pentru a rima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a rima
Verbul: a rima (forma la infinitiv)
A rima conjugat la timpul prezent:
  • eu rimez
  • tu rimezi
  • el ea rimează
  • noi rimăm
  • voi rimați
  • ei ele rimează
VEZI VERBUL a rima CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ, rime, substantiv feminin

1. Potrivire a sunetelor finale a două sau mai multe versuri, începînd de la ultima silabă accentuată; prin extensie potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. Dacă e vorba, spre exemplu, de o poemă, aici va fi vorba de stil, de rimă, de ritm. GHEREA, ST. Hristos II

12. Rima pentru rimă e un vădit semn de slăbiciune. VLAHUȚĂ, O. A. 467. Ei cer să cînt... durerea mea adîncă, S-o lustruiesc în rime și-n cadențe. EMINESCU, O. IV 103.
♦ Cuvînt care rimează cu altul. Pe terasa aceasta, am vînat primele mele rime. GALACTION, O. I

14. Și cu multă plecăciune rima mîndră o aștept. ALEXANDRESCU, M. 250.
♦ figurat Vers. Se vede că în cîntecul ce cînta... era verb reflexiv:eo rimă supărătoare pentru domnia Veneției. NEGRUZZI, S. III 401. Bărbatul acesta care s-a pus cu dinadinsul să șteargă pata robiei în singura nație ce a mai rămas în Europa care să sufere robia, nu merită pentru aceasta două rime din partea dumneavoastră? BOLLIAC, O. 55.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RIMA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMÁ, rimez, verb

I. intranzitiv

1. (Despre două sau mai multe cuvinte, mai ales la sfîrșitul versurilor) A avea aceleași sunete în silabele finale (începînd de la ultima silabă accentuată). Cuvintele «soare» și «floare» rimează. ▭ Dacă ești poet, găsește cu ce rimează poețel?

– Cu ușurel, răspunse altul. BOLINTINEANU, O. 397.
♦ figurat (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi. Asachi... are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus in programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 45. Cum rimează aceste două deducțiuni și nu există oare nici o contrazicere? GHEREA, ST. Hristos II 51.

2. (Rar) A face versuri cu rimă. [Pantazi Ghica] a fost și rămîne poet, deși nu rimează mai niciodată, fără ca pentru aceasta scrierile sale să rămîie mai puțin poetice și canțonetele sale mai puțin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RIMĂ
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ (< limba franceza ) substantiv feminin Repetare a sunetelor finale în două sau mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată), procedeu care contribuie la realizarea efectului de muzicalitate. Originea rima se află în versurile latine din perioada decăderii literaturii clasice, numite leoniene. După poziția rima în strofă, ea poate fi: împerecheată (aa, bb), încrucișată (ab, ab) sau îmbrățișată (ab, ba); după numărul silabelor din care este formată rima poate fi: masculină (o singură silabă accentuată: ex. profir, fir), feminină (două silabe: prima accentuată, a doua neaccentuată: ex. furcii, turcii), dactilică (trei silabe: prima neaccentuată, celelalte două neaccentuate: ex. munților, frunților).
♦ figurat Vers.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

RÎ́MĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎ́MĂ:
RÎ́MĂ, rîme, substantiv feminin Vierme cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pămînt în galerii sau pe sub pietre și se hrănește cu pămînt bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. forme 63. Ca rima se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. Rîma vînătă, pe brazdă, se subție, se întinde; Apoi cioara, clonț de pradă, venind repede, o prinde. BELDICEANU, P. 64. Cu rîma mică se prinde peștele mare (= cu mijloace mici se poate realiza mult).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RÎMA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RÎMA:
RÎMÁ, persoană 3 rî́mă, verb

I. intranzitiv (Despre porci) A scormoni pâmîntul cu rîtul. Porcii, tot rîmînd și trăgînd de rădăcini, puteau să dărîme gropile peste ei. GALACTION, O. I 296.
♦ tranzitiv (Popular, despre oameni) A roade; a fi curios. Pe mine mă rîmă la inimă să știu ceva despre istoria acelei biserici. ISPIRESCU, la CADE.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RIMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ, rime, substantiv feminin Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); prin extensie potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul.
♦ Vers.

– Din limba franceza rime.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A RIMA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RIMA:
A RIMÁ a rimaéz intranzitiv

1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeași rimă.

2) A face versuri cu rimă.

3) figurat (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întocmai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
Forme diferite ale cuvantului a rima: a rimaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RIMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ, rime, substantiv feminin Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); prin extensie potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul.
♦ Vers.

– Din limba franceza rime.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RIMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMÁ, rimez, verb

I. intranzitiv

1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale.
♦ figurat (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens.

2. (Rar) A face versuri cu rimă.

– Din limba franceza rimer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RIMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMÁ, rimez, verb

I. intranzitiv

1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale.
♦ figurat (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens.

2. (Rar) A face versuri cu rimă.

– Din limba franceza rimer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RIMĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ substantiv feminin Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (prin extensie) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [conform limba franceza rime, italiana rima].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RIMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ substantiv feminin

1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuată; (prin extensie) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.

2. cuvânt care rimează cu altul. (< limba franceza rime)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RIMA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMÁ verb intr.

1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale.
       • (figurat; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna.

2. (figurat) a face versuri (cu rimă). (< limba franceza rimer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

rimă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rimă:
*rímă forme, plural e (în franceză rime, despre latina rhythmus, ritm; italiana rima. vezi ritm). Potrivirea sunetelor la urma versurilor începînd de la silaba accentuată, precum: scîndurile cu gîndurile. vezi asonanță.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

rî́mă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rî́mă:
rî́mă forme, plural e (despre a rîma). Un fel de verme lung de verb reflexiv:e-o 10-15 centimetri care trăĭește în pămînt și e folositor agriculturiĭ pin scormoliturile luĭ (lumbricus agricola). vezi limbric.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RIMA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMÁ verb

I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale.
♦ (figurat) A face versuri (cu rimă). [< limba franceza rimer, italiana rimare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RIMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ rimae forme

1) Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri.

2) Cuvânt care în vers rimează cu alt cuvânt. /<fr. rime
Forme diferite ale cuvantului rima: rimae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RÎMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RÎMA:
RÎMA verb (regional) a jimui, a rîmui, a rîtui, a ruciuli, a rujmuli, (Muntenia) a tefui. (Porcul rima.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RIMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RIMA:
RIMA verb a versifica, (rar) a stihui, (învechit) a poetiza, a versui.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

rima
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rima:
rimá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu riméz, persoana a treia singular: el / ea și plural rimeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rimă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rimă:
rimă forme potrivire de sunete în terminațiunea vorbelor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

rimă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rimă:
rímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rímei; plural ríme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rimă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rimă:
rímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rímei; plural ríme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

rima
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rima:
rimá (a rima) verb, indicativ prezent 3 rimeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RIMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RIMĂ substantiv (literar) vers.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RIMĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RIMĂ:
RÍMĂ substantiv verbal vers.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A RIMA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RIMĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rimă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A RIMÁ rimĂéz intranzitiv 1 despre cuvinte, versuri A constitui o rimă; a avea aceeași rimă.
RÍMĂ rimĂe forme 1 Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri.
Porcul rimĂ.
Rimá a rimĂ verb, indicativ prezent 3 rimeáză.

GRAMATICA cuvântului RIMĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rimă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RIMĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul RIMĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul rima se conjugă: ei ele rimeáză
  • group icon La plural substantivul rimă are forma: ríme

CUM DESPART ÎN SILABE rimă?
Vezi cuvântul rimă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rimă?
[ ri-mă ]
Se pare că cuvântul rimă are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RIMĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cu jalba în proțap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
necroză a unei porțiuni de țesut cerebral, din cauza întreruperii locale a circulației sangvine în urma unei tromboze sau a unei embolii
a fi de partea cuiva
a cere insistent și ostentativ un drept sau o favoare
viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app