eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a ritui


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
A riţui [ a ri-ţu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU a riţui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a ritui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a ritui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a rițui
Verbul: a rițui (forma la infinitiv)
A rițui conjugat la timpul prezent:
  • eu rițuiesc
  • tu rițuiești
  • el ea rițuiește
  • noi rițuim
  • voi rițuiți
  • ei ele rițuiesc
VEZI VERBUL a rițui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RIȚUI:
A RIȚUÍ a rituiiésc tranzitiv (cartoane, mucavale) A prevedea cu rițuri; a cresta liniar (pentru a putea îndoi mai ușor). /<germ. ritzen
Forme diferite ale cuvantului a ritui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RIȚUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIȚUI:
RIȚUÍ, rițuiesc, verb IV. tranzitiv A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor.

– Din germana ritzen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RIȚUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIȚUI:
RIȚUÍ, rițuiesc, verb IV. tranzitiv A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor.

– Din germana ritzen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

rițui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rițui:
rițuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rițuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rițuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rițuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rițui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rițui:
rițuí (a ritui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rițuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rițuiá; conjunctiv prezent 3 să rițuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RIȚUI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIȚUI:
RIȚUÍ, rițuiesc, verb IV. tranzitiv (tipografie) A cresta un carton (sau o mucava) spre a-l putea îndoi ușor.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

rîtui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rîtui:
rîtui verb vezi RÎMA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A RITUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rîtui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rîtui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A RIȚUÍ rîtuiiésc tranzitiv cartoane, mucavale A prevedea cu rițuri; a cresta liniar pentru a putea îndoi mai ușor.
Rițuí a rîtui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rițuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea rițuiá; conjunctiv prezent 3 să rițuiáscă.

GRAMATICA cuvântului rîtui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rîtui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rîtui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE a riţui?
    Vezi cuvântul a riţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a riţui?
    [ a ri-ţu-i ]
    Se pare că cuvântul a riţui are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A fi de sau a veni, a sta în ajutor cuiva?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat; articol definit
    întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera pământului
    a fi de folos cuiva, a-l sprijini
    a se zbate cu desperare
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app