eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a sageta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Săgeta [ să-ge-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU săgeta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a sageta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a sageta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a săgeta
Verbul: a săgeta (forma la infinitiv)
A săgeta conjugat la timpul prezent:
  • eu săgetez
  • tu săgetezi
  • el ea săgetează
  • noi săgetăm
  • voi săgetați
  • ei ele săgetează
VEZI VERBUL a săgeta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂGETA:
SĂGETÁ, săgetez, verb

I.

1. tranzitiv (Învechit și arhaizant) A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, vezi vezi 92. Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331.
♦ intranzitiv (Rar) A arunca săgeți cu arcul. Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152.
♦ intranzitiv A fulgera, a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R.

6.
♦ A omorî, a provoca moartea cuiva. Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78.

2. tranzitiv A înțepa, a împunge, a produce o durere vie, ascuțită, puternică. De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244.
       • impersonal Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76.
♦ (Adesea determinat prin «la inimă») A produce emoții, a da o emoție puternică; a tulbura. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 143.
       • impersonal Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627.

3. tranzitiv figurat A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127.
       • (Cu subiectul «ochi», «privire») Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II

12.
       • intranzitiv Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128.
♦ A face observații răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11.

4. intranzitiv figurat A se mișca, a se deplasa repede (și în linie dreaptă) ca o săgeată; a țîșni. Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, despre N. 182.

5. tranzitiv figurat (Despre un izvor de lumină) A azvîrli, a împrăștia, a trimite în toate părțile (raze de lumină). Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28.

– prezent industrie persoană 3 și: săgeátă (IOSIF, P. 18).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SĂGETA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂGETA:
SĂGETÁ, săgetez, verb

I.

1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
♦ intranzitiv A arunca săgeți cu arcul.

2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă.
♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.

3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni.
♦ A fulgera; a trăsni.

4. tranzitiv figurat (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze.

– latina sagittare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SĂGETA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂGETA:
SĂGETÁ, săgetez, verb

I.

1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
♦ intranzitiv A arunca săgeți cu arcul.

2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și brusc..
♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.

3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni.
♦ A fulgera; a trăsni.

4. tranzitiv figurat (Despre surse de lumină) A împrăștia raze.

– latina sagittare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SĂGETA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SĂGETA:
A SĂGETÁ a sagetaéz

1. tranzitiv

1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând).
       • a sageta cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare.

2) A înțepa ca o săgeată, producând durere ascuțită de scurtă durată; a înjunghia.

3) figurat (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc și cu intensitate. L-a a sagetaat dorul de casă.

4) figurat (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba.

2. intranzitiv

1) A arunca săgeți cu arcul.

2) A zbura ca o săgeată.

3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare
Forme diferite ale cuvantului a sageta: a sagetaéz a sageta1.

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

săgeta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeta:
săgetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu săgetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural săgeteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

săgeta
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeta:
săgeta verb vezi DEOCHEA. FULGERA. ÎNJUNGHIA. ÎNȚEPA. TRĂSNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

săgeta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săgeta:
săgetá (a sageta) verb, indicativ prezent 3 săgeteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SAGETA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săgeta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săgeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A SĂGETÁ săgetaéz 1.
       • săgeta cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare.
L-a săgetaat dorul de casă.
Săgetá a săgeta verb, indicativ prezent 3 săgeteáză.

GRAMATICA cuvântului săgeta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săgeta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săgeta poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul săgeta se conjugă: ei ele săgeteáză

CUM DESPART ÎN SILABE săgeta?
Vezi cuvântul săgeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săgeta?
[ să-ge-ta ]
Se pare că cuvântul săgeta are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săgeta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Factor prim?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
expresie, idee care servește pentru a compara ceva
fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip
fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ factor comun
fără multe cuvinte, în puține vorbe
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app