eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a scorni


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Scorni [ scor-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU scorni PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a scorni în mai multe dicționare

Definițiile pentru a scorni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a scorni
Verbul: a scorni (forma la infinitiv)
A scorni conjugat la timpul prezent:
  • eu scornesc
  • tu scornești
  • el ea scornește
  • noi scornim
  • voi scorniți
  • ei ele scornesc
VEZI VERBUL a scorni CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNÍ, scornesc, verb IV.

1. tranzitiv A plăsmui, a născoci, a inventa. Aceștia de mult scorniseră vorba potrivită pentru asemenea împrejurări despre schimbarea domnilor și bucuria nebunilor. SADOVEANU, N. P.

5. Cei buni n-au verb reflexiv:eme de gîndit La moarte și la tînguit, Căci plînsu-i de nebuni scornit Și de femei! COȘBUC, P. I 151. Trebuia neapărat un nume de meșter mare pentru cel care va fi clădit biserica de la Argeș... Atunci poporul l-a scornit. ODOBESCU, S. II 506. Cine-a scornit doina, Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 211.

2. tranzitiv A născoci cu rea-credință, cu intenția de a induce în eroare; a urzi, a combina în mod insidios, a ticlui. Mi-a răspuns că... în logofăt are nădejdea, nu în noi, desculții, care nu știm ce să mai scornim ca să-l sărăcim. STANCU, despre 104. Bujor spune minciuni; trei zile și trei nopți el nu ar sfîrși. Cînd n-o știe de la altul, o scornește de la sine. SLAVICI, N. I 45. La grea nevoie m-a băgat iar spînul. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata Împăratului Roș, de unde-oi ști. CREANGĂ, O. A. 243.
       • reflexiv pasiv Fel de fel de vorbe se scorniră pe seama celor două dușmance. Ba că s-au bătut, ba că și-au omorît pisicile și și-au mîncat una alteia găinile, și cîte și mai cîte. STĂNOIU, C. I 214.

3. reflexiv A se isca, a se porni, a se dezlănțui, a se stîrni. Îi venise într-o zi la ureche că Marioara ar fi primit la bîlciul din Tufeni o brățară... din partea lui Mișu al arendașului și din vestea asta s-a scornit tot răul. SANDU-ALDEA, despre N. 168. Se scorni în văzduh un vînt cumplit, care mlădia crăcile dafinului. POPESCU, B. II 43. Scornindu-se atunci o ceartă între amîndouă muierile, mama Demetra se supără foarte și se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU, S. III 283.

4. tranzitiv A face să iasă din adăpost; a stîrni. La vînat că mi-am ieșit, Ciutalină mi-am scornit, Ciutalină mi-am gonit, Din cîmpul Solotrului Pînă-n malul Oltului. TEODORESCU, P. P. 69.
       • figurat Pui niște întrebări... De unde le mai scornești, Marine? BARANGA, I 187. De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU, O. VIII 147. Aci nu se ridică zgomot scornind gîndiri. VĂCĂRESCU, P. 163.
♦ figurat A tulbura. Auzind și el de fata cea frumoasă... l-au scornit nu-ș ce la inimă. SBIERA, P. 141.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SCORNI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNI verb

I.

1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, (învechit și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (inv.) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A scorni un nou sistem de...)

2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a ticlui, (popular) a scoate, a stîrni, (regional) a scornoci, (înv), a băsni, (figurat) a țese, a urzi, (figurat rar) a tăia, (figurat învechit) a ascuți. (A scorni ceva pe socoteala cuiva.)

II.

1. a goni, a hăitui, a stîrni, (popular) a zgorni. (scorni vînatul din bîrlog.)

2. a scormoni, a stîrni, (popular) a scociorî. (scorni vînatul prin pădure.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SCORNI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNÍ, scornesc, verb IV.

1. tranzitiv A plăsmui, a inventa; a concepe, a crea.

2. tranzitiv A lansa (cu rea-credință) o minciună, un zvon (pentru a înșela); a urzi, a ticlui.

3. reflexiv A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui.

4. tranzitiv (popular) A face să se miște din locul unde se află, să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Variante: (regional) zgorní verb IV]

– Din limba bulgară skorna, limba ucraineană skornjaty.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCORNI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNÍ, scornesc, verb IV.

1. tranzitiv A plăsmui, a inventa.
♦ A născoci ceva cu intenția de a induce în eroare; a ticlui, a urzi.

2. reflexiv A se isca, a se ivi, a se pomi, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui.

3. tranzitiv (popular) A face să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Variante: (regional) zgorní verb IV]

– Din limba bulgară skorna, limba ucraineană skornjaty.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SCORNI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNÍ verb vezi agita, ațâța, cauza, declanșa, deștepta, determina, dezlănțui, fixa, genera, hotărî, incita, instiga, institui, isca, izbucni, întărâta, întocmi, naște, orândui, porni, pricinui, prilejui, produce, provoca, râcâi, rândui, scormoni, scula, scurma, stabili, statornici, stârni, trezi, tulbura.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scorni
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scorni:
scorni verb vezi AGITA. AȚÎȚA. CAUZA. DECLANȘA. DEȘTEPTA. DETERMINA. DEZLĂNȚUI. FIXA. GENERA. HOTĂRÎ. INCITA. INSTIGA. INSTITUI. ISCA. IZBUCNI. ÎNTĂRÎTA. ÎNTOCMI. NAȘTE. ORÎNDUI. PORNI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. RÎCÎI. RÎNDUI. SCORMONI. SCULA. SCURMA. STABILI. STATORNICI. STÎRNI. TREZI. TULBURA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A SCORNI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SCORNI:
A SCORNÍ a scorniésc tranzitiv

1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulație cu rea-voință.

2) învechit A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna
Forme diferite ale cuvantului a scorni: a scorniésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

scorni
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru scorni:
scorní, scornesc, verb tranzitiv –

1. A inventa, a născoci.

2. A stârni.

– Din limba bulgară skorna (MDA), limba ucraineană skornjaty (DEX).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

scorni
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scorni:
scorní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scornésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scorneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scorneáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scorni
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scorni:
scorní (a scorni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scornésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scorneá; conjunctiv prezent 3 să scorneáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SCORNI
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SCORNI:
SCORNI verb

1. Scornea, E. (T-Jiu).

2. Scornicești substantiv

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'A SCORNI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCORNI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scorni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A scorni un nou sistem de.
A scorni ceva pe socoteala cuiva.
Scorni vînatul din bîrlog.
Scorni vînatul prin pădure.
A scorni ceva pe socoteala cuiva.
Scorni vânatul din bârlog.
A SCORNÍ scorniésc tranzitiv 1 vorbe, zvonuri, minciuni A plăsmui, punând în circulație cu rea-voință.
Scorní a scorni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scornésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea scorneá; conjunctiv prezent 3 să scorneáscă.

GRAMATICA cuvântului SCORNI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scorni.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCORNI poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SCORNI sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE scorni?
Vezi cuvântul scorni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scorni?
[ scor-ni ]
Se pare că cuvântul scorni are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SCORNI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a lua pe cineva în balon?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
regional bujor, iarba-șarpelui, limba-cucului, mâna-maicii-domnului; palma-pământului gymnadenia conopea
cantitatea de căldură exprimată în calorii, care se produce pe un metru pătrat la suprafața corpului unui individ, într-o oră
a-și bate joc, a ironiza pe cineva
a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app