eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se strica


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Strica [ stri-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU strica PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se strica în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se strica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a strica
Verbul: a strica (forma la infinitiv)
A strica conjugat la timpul prezent:
  • eu stric
  • tu strici
  • el ea strică
  • noi stricăm
  • voi stricați
  • ei ele strică
VEZI VERBUL a strica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRICA:
STRICÁ, stric, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta.
       • Expresia: (reflexiv) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă.
♦ reflexiv specializare (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil.

2. tranzitiv (popular) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge.
♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra).

3. reflexiv (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
       • tranzitiv Factor care strică aerul.

4. tranzitiv și intranzitiv A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma.
♦ intranzitiv A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație.
       • Expresia: Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care...
♦ intranzitiv A fi vinovat, răspunzător.
♦ tranzitiv A greși; a se face vinovat de ceva.
       • Expresia: Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...?
♦ tranzitiv A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății.
       • Expresia: A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar.
♦ tranzitiv figurat (popular; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî.

5. tranzitiv A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici.

6. tranzitiv A influența pe cineva în rău; a corupe.
♦ reflexiv A decădea din punct de vedere moral.

7. tranzitiv A face ceva greșit, cum nu trebuie.

8. tranzitiv și reflexiv A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească).
♦ tranzitiv (învechit) A mutila; a ucide.
       • Expresia: (reflexiv) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs.
♦ tranzitiv A anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații.
♦ tranzitiv (În superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme.

9. reflexiv și tranzitiv A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa.

10. tranzitiv A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător).

11. reflexiv (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților).

– latina extricare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRICA:
STRICÁ, stric, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta.
       • Expresia: (reflexiv) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă.
♦ reflexiv specializare (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil.

2. tranzitiv (popular) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge.
♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra).

3. reflexiv (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
       • tranzitiv Factor care strică aerul.

4. tranzitiv și intranzitiv A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma.
♦ intranzitiv A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație.
       • Expresia: Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care...
♦ intranzitiv A fi vinovat, răspunzător.
♦ tranzitiv A greși; a se face vinovat de ceva.
       • Expresia: Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...?
♦ tranzitiv A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății.
       • Expresia: A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar.
♦ tranzitiv figurat (popular; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî.

5. tranzitiv A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici.

6. tranzitiv A influența pe cineva în rău; a corupe.
♦ reflexiv A decădea din punct de vedere moral.

7. tranzitiv A face ceva greșit, cum nu trebuie.

8. tranzitiv și reflexiv A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească).
♦ tranzitiv (învechit) A mutila; a ucide.
       • Expr (reflexiv) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs.
♦ tranzitiv A anula, a abroga convenții, învoieli, legi, obligații.
♦ tranzitiv (în superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme.

9. reflexiv și tranzitiv A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa.

10. tranzitiv A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător).

11. reflexiv (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților).

– latina extricare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRICA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICA:
STRICA verb

1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familial) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a strica.)

2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) uza. (Hainele i s-au strica.)

3. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, (regional și fam.) a (se) părădui, (Transilvania) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a strica.)

4. a (se) avaria, a (se) deteriora. (Nava s-a strica.)

5. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) deregla, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a strica.)

6. a forța, a sparge, a viola, (învechit) a silnici. (A strica încuietoarea ușii.)

7. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi. (Ploaia a strica recolta.)

8. a se acri, a se altera, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a strica.)

9. a se altera, a se descompune, a se rîncezi. (Untura s-a strica.)

10. a deranja. (Să nu-mi strica pieptănătura.)

11. (medicina) a se caria, a se găuri, (regional) a se scorboroși. (Dinții se strica.)

12. a dăuna, a prejudicia, a vătăma. (Ceva care strica sănătății.)

13. a ataca, a distruge, a vătăma, a zdruncina, (figurat) a ruina. (Aceste eforturi i-au strica sănătatea.)

14. (medicina) a i se deranja. (I s-a strica stomacul.)

15. a (se) altera, a (se) polua, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a strica.) 16. a se închide, a se mohorî, a se posomorî. (verb reflexiv:emea s-a strica.) 17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limbă care s-a strica sub influența...) 18. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (învechit) a (se) sminti. (S-a strica într-un mediu imoral.) 19. a dejuca, a împiedica, a zădărnici. (Le-a strica toate planurile.) 20. a desface, a rupe. (A strica logodna.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRICA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRICA:
STRICÁ verb vezi abroga, anula, asasina, certa, contagia, contamina, deflora, deochea, deplasa, descoase, desființa, destrăma, deșira, devasta, dezarticula, dezvirgina, disloca, distruge, infecta, infirma, invalida, irosi, înrăutăți, învrăjbi, jefui, luxa, molipsi, mutila, nimici, omorî, pierde, pârjoli, prăda, prăpădi, pustii, risipi, schilodi, scrânti, sfărâma, sparge, suci, supăra, suprima, ucide.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

strica
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strica:
strica verb vezi ABROGA. ANULA. ASASINA. CERTA. CONTAGIA. CONTAMINA. DEFLORA. DEOCHEA. DEPLASA. DESCOASE. DESFIINȚA. DESTRĂMA. DEȘIRA. DEVASTA. DEZARTICULA. DEZVIRGINA. DISLOCA. DISTRUGE. INFECTA. INFIRMA. INVALIDA. IROSI. ÎNRĂUTĂȚI. ÎNVRĂJBI. JEFUI. LUXA. MOLIPSI. MUTILA. NIMICI. OMORÎ. PIERDE. PÎRJOLI. PRĂDA. PRĂPĂDI. PUSTII. RISIPI. SCHILODI. SCRÎNTI. SFĂRÎMA. SPARGE. SUCI. SUPĂRA. SUPRIMA. UCIDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

a se strica
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se strica:
a se strica (cu cineva) expresie a rupe legătura de prietenie sau dragoste (cu cineva)
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

strica
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru strica:
strica, stric vezi r. a decădea din punct de vedere moral; a se deprava
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

strica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strica:
stricá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu stric, persoana a treia singular: el / ea și plural strícă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

strica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strica:
stricá (a strica) verb, indicativ prezent 3 strícă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE STRICA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strica
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mobila s-a strica.
Hainele i s-au strica.
Zidul de la grădină s-a strica.
Nava s-a strica.
Sistemul tehnic s-a strica.
A strica încuietoarea ușii.
Ploaia a strica recolta.
Laptele s-a strica.
Untura s-a strica.
Să nu-mi strica pieptănătura.
Dinții se strica.
Ceva care strica sănătății.
Aceste eforturi i-au strica sănătatea.
I s-a strica stomacul.
Aerul din încăpere s-a strica.
Verb reflexiv:emea s-a strica.
O limbă care s-a strica sub influența.
S-a strica într-un mediu imoral.
Le-a strica toate planurile.
A strica logodna.
I s-a strica stomacul.
Verb reflexiv:emea s-a strica.
O limbă care s-a strica sub influența.
S-a strica într-un mediu imoral.
Stricá a strica verb, indicativ prezent 3 strícă.

GRAMATICA cuvântului strica?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strica.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strica poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul strica se conjugă: ei ele strícă

CUM DESPART ÎN SILABE strica?
Vezi cuvântul strica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strica?
[ stri-ca ]
Se pare că cuvântul strica are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL strica
Inţelegi mai uşor cuvântul strica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
reflexiv A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
= nu-i rău să
Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce să nu
A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar
reflexiv Bea de se strică = bea mult, peste măsură
A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs
reflexiv A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
= nu-i rău să
Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce să nu
A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar
Expr reflexiv Bea de se strică = bea mult, peste măsură
A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strica

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A lua atitudine?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cazan cu tuburi prin care circulă apa
mulțimi care nu au nici un element comun; muzică trepte disjuncte
a-și manifesta poziția, a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere
propoziție care exprimă o concluzie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app