eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se surpa ma surp


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Surpa [ sur-pa ]
VEZI SINONIME PENTRU surpa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se surpa ma surp în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se surpa ma surp din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a surpa
Verbul: a surpa (forma la infinitiv)
A surpa conjugat la timpul prezent:
  • eu surp
  • tu surpi
  • el ea surpă
  • noi surpăm
  • voi surpați
  • ei ele surpă
VEZI VERBUL a surpa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SURPA:
SURPÁ, surp, verb

I.

1. reflexiv (Despre maluri, povîrnișuri) A se prăbuși rupîndu-se, măcinîndu-se, mîncîndu-se. Valurile lepăiesc ușor și la fiecare lovitură malul se surpă într-o fărîmare ușoară. SADOVEANU, O. VII 338. Să nu se surpe verb reflexiv:eun mal? Ne înghețară inimele. DELAVRANCEA, H. T. 277.
♦ (Despre ziduri, clădiri) A se dărîma, a se nărui. Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. REBREANU, R. II 89. Meșterii grăbea... Dar orice lucra, Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187.
       • (În contexte figurate) Toată această clădire de șubrede cartoane se surpase într-o singură clipă. C. PETRESCU, C. vezi 355.
       • figurat Cerul, avalanșă de omăt, se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, vezi 39.
♦ A se prăbuși, a cădea, a se răsturna. Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntărește. DAVILA, vezi vezi 38.
       • figurat Atunci ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit omorît?

– căci nu încăpea îndoială, un om ca dînsul... nu se surpă ușor dintr-o dată și ca oricare. MACEDONSKI, O. III 17.
♦ tranzitiv A doborî la pămînt, a nărui; prin extensie a distruge, a nimici, a ruina. A întemeiat... beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa de tot. NEGRUZZI, S. I 183. Cu suliți turnuri surpa. TEODORESCU, P. P. 53.
       • figurat Palaturile de strîmbătate se prăvălesc surpate de blăstămul norodului. RUSSO, O. 41.

2. tranzitiv figurat (Cu privire la oameni) A răsturna dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa. Tot nimică nu s-a alege din toți aceia care îmblă cu nedreptate și caută să surpe pe alții și să li iaie ei binele lor. SBIERA, P. 164. Toți aceștia ieri seara s-adunaseră. Vorbiră să te surpe. BOLINTINEANU, O. 210. Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înțeles cine-l surpase. GHICA, S. 646. Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sînt lesne surpați de fanarioți. BĂLCESCU, O. II 23.
       • (Cu privire la abstracte) Prietiniile poate-i fuseseră surpate de uneltiri. SADOVEANU, Z. C. 259. verb reflexiv:ăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor a se amesteca în trebile țârii... și a surpa cîte unul-unul toate vechile privilegii. NEGRUZZI, S. I 274.
♦ (Rar, cu privire la oameni) A lovi, a hârțui, a măcina, a roade. Surpat acum din două părți de necontenitele bănuieli și urmăriri ale mâtușii mele... cum și de grija ce purta pentru llinca, bietul Ion se usca văzînd cu ochii. GANE, N. III 38.

3. reflexiv (Popular) A se îmbolnăvi de hernie. Copilu care se surpă de mic. ȘEZ. IX 126.

– Variantă:(regional) surupá (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 115) verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

surpa
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru surpa:
surpá (-p, -at), verb –

1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. –

2. A ruina, a distruge. –

3. (reflexiv) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. –

4. (reflexiv) A suferi de hernie.

– Variante învechit surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. latina *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, albaneză St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în limba română (Rosetti, I, 171), sar conform, cu alte prefix, italiana dirupare, spaniolă derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; derivat din limba sârbă, Hristos survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. derivat surpăcios, adjectiv (care se surpă; abrupt); surpat (variantă Olt. surupat), adjectiv (cu hernie); surpătură, substantiv feminin (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, substantiv neutru (teren dărîmat); surupină (variantă surupiște), substantiv feminin (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat.
Forme diferite ale cuvantului surpa: surpa-p surpa-at

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SURPA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SURPA:
SURPA verb

1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a se prăvăli, a (se) risipi, (popular) a (se) hîi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilvania șl Maramures) a (se) sodomi, (prin Moldova și Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi. (O construcție care s-a surpa de tot.)

2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (regional) a se îmburda. (S-a surpa casa pe ei.)

3. a se prăbuși, (popular) a se ponorî. (S-a surpa un mal.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SURPA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SURPA:
SURPÁ, surp, verb

I.

1. reflexiv (Despre maluri, povârnișuri etc.; la persoană

3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
♦ tranzitiv A doborî la pământ; a nimici, ruina.

2. tranzitiv figurat A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; prin extensie a desființa, a nimici, a lichida.

3. reflexiv (popular) A se îmbolnăvi de hernie.

– latina *subrupare (< rupes).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SURPA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SURPA:
SURPÁ, surp, verb

I.

1. reflexiv (Despre maluri, povârnișuri etc.; la persoană

3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
♦ tranzitiv A doborî la pământ; a nimici, ruina.

2. tranzitiv figurat A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; prin extensie a desființa, a nimici, a lichida.

3. reflexiv (popular) A se îmbolnăvi de hernie.

– latina *subrupare (< rupes).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SE SURPA mă surp
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE SURPA mă surp:
A SE SURPÁ mă surp intranzitiv

1) (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se ponorî; a se dărâma.

2) și figurat A se răsturna la pământ (datorită pierderii punctului de sprijin); a se nărui. /<lat. subrupare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

surpa
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru surpa:
surpa verb vezi ABROGA. ANULA. BOȘOROGI. DESFIINȚA. DETRONA. INFIRMA. INVALIDA. MAZILI. SUBMINA. SUPRIMA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SURPA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SURPA:
SURPÁ verb

1. vezi dărâma.

2. vezi prăbuși.

3. a se prăbuși, (popular) a se ponorî. (S-a surpa un mal.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

surpa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru surpa:
surpá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu surp, persoana a treia singular: el / ea și plural súrpă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural súrpe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

surpa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru surpa:
surpá (a surpa) verb, indicativ prezent 3 súrpă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SURPA MA SURP'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL surpa
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului surpa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O construcție care s-a surpa de tot.
S-a surpa casa pe ei.
S-a surpa un mal.
S-a surpa un mal.
Surpá a surpa verb, indicativ prezent 3 súrpă.

GRAMATICA cuvântului surpa?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului surpa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul surpa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul surpa sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul surpa se conjugă: ei ele súrpă

CUM DESPART ÎN SILABE surpa?
Vezi cuvântul surpa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul surpa?
[ sur-pa ]
Se pare că cuvântul surpa are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL surpa

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Termen militar, în trecut trupă cu schimbul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se grăbi
a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat cu cineva, a se urî cu cineva
trupă în care soldații erau chemați să facă serviciul în mod periodic și pe rând în intervale fiind lăsați la vatră
a fi deranjat, a fi tulburat de cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app