eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se termina


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Termina [ ter-mi-na ]
VEZI SINONIME PENTRU termina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se termina în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se termina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a termina
Verbul: a termina (forma la infinitiv)
A termina conjugat la timpul prezent:
  • eu termin
  • tu termini
  • el ea termină
  • noi terminăm
  • voi terminați
  • ei ele termină
VEZI VERBUL a termina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMINA:
TERMINA verb

1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfîrși, (livresc) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (popular) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilvania) a (se) sculi, (învechit) a (se) săvîrși. (A termina treaba; spectacolul s-a termina.)

2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfîrși, (învechit) a fini. (A termina o lucrare începută.)

3. a desăvîrși, a încheia, a sfîrși. (A termina opera începută de alții.)

4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfîrși, (astăzi rar) a slei, (popular) a găta, a mîntui. (A termina tot ce avea de spus.)

5. a isprăvi, a încheia, a închide, a sfîrși. (Să termina discuția.)

6. a ieși, a se isprăvi, a se sfîrși. (Cum s-o termina, să se termina.)

7. a se încheia, a se sfîrși, (învechit și popular) a se petrece, (învechit și regional) a se obîrși. (Toate trec și se termina.)

8. a absolvi, a isprăvi, a sfîrși. (A termina liceul.)

9. a se încheia, a se sfîrși, a se solda. (Disputa s-a termina cu un eșec.)

10. a încheia, a lichida, a sfîrși. (Să termina toate socotelile.)

11. a se duce, a se încheia, a (se) sfîrși, a trece. (S-a termina și vacanța.)

12. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se sfîrși. (S-a termina termenul de garanție.)

13. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, (regional) a (se) găti, a (se) topi. (Au termina toate proviziile.)

14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a sta, (învechit și popular) a se ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a termina.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TERMINA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TERMINA:
TERMINÁ, términ, verb

I.

1. tranzitiv A duce o acțiune pînă la capăt; a sfîrși, a isprăvi. Îmi cam terminasem treburile p-aici pe lîngă casă. PREDA, Î. 79. Mai mulți juni romîni ce-și terminase studiile in străinătate, înturnîndu-se în țară își propuseseră a da un impuls literaturii lîncezînde. NEGRUZZI, S. I 334.

2. reflexiv A se sfîrși, a se încheia. Dar ce anume a fost și cum s-a terminat povestea, nu mai știa. C. PETRESCU, C. vezi 106.
       • Expresia: (Familiar) A se termina cu cineva, se spune cînd cineva nu mai are nici o scăpare. În curînd își va aduce aminte de prea multe. Și atunci sînt pierdută. Atunci s-a terminat cu mine. DUMITRIU, N. 133.
♦ A avea o terminație, a se sfîrși cu... Cuvîntul «masă» se termină cu o vocală.

– Accentuat și: (prezent industrie) termín.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A SE TERMINA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE TERMINA:
A SE TERMINÁ persoană 3 se términă intranzitiv

1) (despre acțiuni, intervale de timp etc.) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se încheia; a se isprăvi; a dovedi.

2) A avea drept terminație; a se sfârși; a se încheia. /<fr. terminer, latina terminare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TERMINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMINA:
TERMINÁ verb

I. trecut, reflexiv A (se) sfârși, a (se) isprăvi.
♦ reflexiv A avea o terminație, a se sfârși în... [P.i. términ, conjuncție -ne, imperativ -nă. / < limba franceza terminer, latina terminare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TERMINĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMINĂ:
TERMINĂ interjecție ajunge!, atît!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, (regional) halt!, (familial și peiorativ) ho!
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TERMINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMINA:
TERMINÁ verb

I. trecut, reflexiv a (se) sfârși, a (se) isprăvi.

II. reflexiv a avea o terminație, a se sfârși în... (< limba franceza terminer, latina terminare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

termina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru termina:
terminá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu términ, persoana a treia singular: el / ea și plural términă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural términe; imperativ persoana a doua singular: tu términă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

termina
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru termina:
termina, termin

I. vezi t.

1. a omorî, a ucide.

2. a ruina, a distruge.

II. vezi i. a ajunge la orgasm; a ejacula.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

termina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru termina:
terminá (a termina) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu términ, 3 términă; conjunctiv prezent 3 să términe; imperfect persoana a doua singular: tu términă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TERMINĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TERMINĂ:
TERMÍNĂ interjecție vezi ajunge!
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE TERMINA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TERMINĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului termină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A terminĂ treaba; spectacolul s-a terminĂ.
A terminĂ o lucrare începută.
A terminĂ opera începută de alții.
A terminĂ tot ce avea de spus.
Să terminĂ discuția.
Cum s-o terminĂ, să se terminĂ.
Toate trec și se terminĂ.
A terminĂ liceul.
Disputa s-a terminĂ cu un eșec.
Să terminĂ toate socotelile.
S-a terminĂ și vacanța.
S-a terminĂ termenul de garanție.
Au terminĂ toate proviziile.
Vijelia, ploaia s-a terminĂ.
A terminĂ treaba; spectacolul s-a terminĂ.
A terminĂ o lucrare începută.
A terminĂ tot ce avea de spus.
Toate trec și se terminĂ.
Terminá a terminĂ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu términ, 3 términă; conjunctiv prezent 3 să términe; imperfect persoana a doua singular: tu términă.

GRAMATICA cuvântului TERMINĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului termină.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TERMINĂ poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul termina se conjugă: ei ele términă

CUM DESPART ÎN SILABE termina?
Vezi cuvântul termina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul termina?
[ ter-mi-na ]
Se pare că cuvântul termina are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TERMINĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: cască-gură substantiv masculin?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se duce repede; a fugi
întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei
gură-cască
de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app