eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se tulbura


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Tulbura [ tul-bu-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU tulbura PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se tulbura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se tulbura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a tulbura
Verbul: a tulbura (forma la infinitiv)
A tulbura conjugat la timpul prezent:
  • eu tulbur
  • tu tulburi
  • el ea tulbură
  • noi tulburăm
  • voi tulburați
  • ei ele tulbură
VEZI VERBUL a tulbura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TULBURA:
TULBURÁ, túlbur, verb

I. (Și în forma turbura)

1. tranzitiv (Cu privire la apă și la alte lichide) A face să fie tulbure (agitînd, amestecînd cu alte substanțe, îndeosebi cu impurități). Un mistreț odată tulburase rîul unde calul... Merse de bău. BOLINTINEANU, O. 194. Cerui apă de izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237. Unde vede apă rece, Ea o tulbură și trece. id. ib. 264.

2. reflexiv (Despre ape) A deveni tulbure, a se agita, a se răscoli, a se învolbura. Li vezi verzi să vestejea, Ape reci să tulbura. Văi adînci că răsuna. ȘEZ. II 78.
       • figurat De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu... Trece peste mine un vîrtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. Oastea vizirului se tulbură toată, năpădită ca de-o furtună. VLAHUȚĂ, R. P. 25.
       • tranzitiv Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele lor. EMINESCU, N.

5.
♦ (Despre cer) A se acoperi de nori, a se înnora; (despre verb reflexiv:eme) a se posomorî, a se întuneca. Într-adevăr, să tulbură verb reflexiv:emea, grăi gospodina grăbit. Trebuie să ne mutăm în casă. SADOVEANU, B. 25. Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu urcioru cioru Să se turbure ceru. popular

3. tranzitiv A face ca cineva să-și piardă liniștea, cumpătul; a neliniști, a emoționa, a îngrijora. Nu cinstea și inima lui Badea îl tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mușat. GALACTION, O. I 141. O nouă problemă gravă i se ivi acum și îl tulbura adînc. CAMIL PETRESCU, N. 29. Apropierea ei îl tulbura. REBREANU, R. I 244.
       • reflexiv Simțea că se turbură din ce în ce mai tare. DUMITRIU, N. 179. Simt însă că mă turbur. Că altcineva vorbește, înaintea mea, la o altă groapă. SAHIA, N. 121. Cătă asupra domniței cu ochi galeși, dar tot pe furiș, și o văzu că se turburase. ISPIRESCU, L. 240.
♦ (Cu privire la facultățile sau simțurile omului) A zăpăci, a întuneca. Nu mai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băiatului. STANCU, despre 252. Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, Î. A. 85. Lacrimi de ciudată fericire îmi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102. De-mi turburi gîndul cu-ale tale gînduri mici, te gonesc de lîngă mine. EFTIMIU, Î. 22.
       • reflexiv Lui Harap-Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată. CREANGĂ, P. 275.
♦ reflexiv (Rar) A se enerva, a se agita. Cum mă vor vedea [nebunii], toți să vor turbura atît, încît spitalul să va amesteca. GOLESCU, Î. 56.

4. tranzitiv A scoate din fire; a supăra foarte tare; a mînia. Ana... învinsă și oareșicum umilită de-atîta răbdare și bunătate pe care nu izbutise s-o tulbure, sfîrși prin a înțelege ș-a se căi. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. Simt că mînia mă turbură!... Pot să te omor lîngă acest corp. BOLINTINEANU, O. 466.
       • reflexiv Văzînd așa mare obrăznicie, pe de o parte i-a venit a rîde, iară pe de alta se turbură grozav. CREANGĂ, P. 83. Cum să nu mă tulbur... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119.
♦ A chinui. Tare m-a mai turburat cu răutatea și nebunia ei. DUMITRIU, N. 121.

5. tranzitiv A deranja, a stingheri, a incomoda; a strica. Petrecea o viață liniștită între tîrgoveții de acolo; nu-l tulbura nimeni și nu stîrnea nici o tulburare nimănui. SADOVEANU, N. P. 317. De ce însă să turbure această ultimă seară. C. PETRESCU, Î. I

11. Nu i-a prea plăcut... că i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45.

– Variantă: turburá verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TULBURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURA:
TULBURA verb

1. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) voala, (regional) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a tulbura.)

2. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, (livresc) a (se) impacienta, (regional) a (se) îngrija, (învechit) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl tulbura întîrzierea lui.)

3. a emoționa, a impresiona, a înduioșa, a mișca, (figurat) a atinge, a pătrunde. (M-a tulbura pînă la lacrimi.)

4. a răscoli. (Vestea l-a tulbura profund sufletește.)

5. a (se) zăpăci. (S-a tulbura de tot cînd l-a văzut.)

6. a (se) dezechilibra, a (se) zdruncina, (figurat) a (se) dezaxa, (livresc figurat) a (se) detraca. (Vestea i-a tulbura mintea.) 7.* (figurat) a (se) întuneca. (Mintea i s-a tulbura.)

8. a agita, a ațîța, a incita, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, (popular) a sumuța, (învechit și regional) a scorni, (regional) a smoni, a zădărî, (figurat) a asmuți, a monta. (El tulbura masele.)

9. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti. (Te rog să nu-l tulbura de la lucru.)

10. a deranja, a perturba. (A tulbura liniștea cuiva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TULBURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TULBURA:
TULBURÁ, túlbur, verb

I.

1. tranzitiv A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
       • reflexiv Vinul s-a tulburat.
♦ reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre verb reflexiv:eme) a se posomorî, a se strica.

2. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.

3. reflexiv și tranzitiv figurat A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.

4. tranzitiv figurat A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Variante: turburá verb I]

– latina *turbulare ( < turbare).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TULBURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TULBURA:
TULBURÁ, túlbur, verb

I.

1. tranzitiv A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
       • reflexiv Vinul s-a tulburat.
♦ reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre verb reflexiv:eme) a se posomori, a se strica.

2. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.

3. reflexiv și tranzitiv figurat A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.

4. tranzitiv figurat A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Variante: turburá verb I]

– Lat *turbulare (< turbare).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

tulbura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tulbura:
tulburá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu túlbur, persoana a treia singular: el / ea și plural túlbură
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tulbura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tulbura:
tulburá (a tulbura) verb, indicativ prezent 3 túlbură
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A se tulbura
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se tulbura:
A se tulbura ≠ a se limpezi
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE TULBURA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se tulbura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se tulbura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Privirea, vederea i s-a a se tulbura.
Îl a se tulbura întîrzierea lui.
M-a a se tulbura pînă la lacrimi.
Vestea l-a a se tulbura profund sufletește.
S-a a se tulbura de tot cînd l-a văzut.
Vestea i-a a se tulbura mintea.
Mintea i s-a a se tulbura.
El a se tulbura masele.
Te rog să nu-l a se tulbura de la lucru.
A a se tulbura liniștea cuiva.
Vestea l-a a se tulbura profund sufletește.
S-a a se tulbura de tot când l-a văzut.
Mintea i s-a a se tulbura.
A a se tulbura liniștea cuiva.
Tulburá a a se tulbura verb, indicativ prezent 3 túlbură.

GRAMATICA cuvântului A se tulbura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se tulbura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se tulbura poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul tulbura se conjugă: ei ele túlbură

CUM DESPART ÎN SILABE tulbura?
Vezi cuvântul tulbura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tulbura?
[ tul-bu-ra ]
Se pare că cuvântul tulbura are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A se tulbura