eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se turna cu fapt


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Turna [ tur-na ]
VEZI SINONIME PENTRU turna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se turna cu fapt în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se turna cu fapt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a turna
Verbul: a turna (forma la infinitiv)
A turna conjugat la timpul prezent:
  • eu torn
  • tu torni
  • el ea toarnă
  • noi turnăm
  • voi turnați
  • ei ele toarnă
VEZI VERBUL a turna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ1, torn, verb

I. tranzitiv

I.

1. (Complementul indică un lichid sau o materie continuă) A vărsa (în, pe sau peste ceva). Vodă întinse pocalul și armașul turnă vin. SADOVEANU, O. VII 110. Ca pe fus munții se învîrtesc, macină izvoare și le toarnă-n Bistrița. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. Baba, într-o noapte, turnă apă pe vatră și stinse focul. ISPIRESCU, L. 347. Moș Nichifor odată începe a turna la țernă peste foc și-l înădușă. CREANGĂ, P. 132. Îi turnă pe gît otrava ce mai era în fundul paharului. NEGRUZZI, S. I 164. (figurat) Perdelele lăsate mi-au turnat otravă în sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Ceilalți se dezmorțiră ca și cînd le-ar fi turnat în suflet o undă de bucurie. REBREANU,

I. 33.
       • Expresia: A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu multă înțelegere și compasiune. A turna gaz peste foc = a ațîța pe cineva care este de mai înainte înfuriat; a învrăjbi și mai tare lucrurile.
       • absolut Luînd o butelcă de Cotnari, o destupă iute și ne turnă la fiecare. HOGAȘ, DR. II 29. Mă duc la moară, Doi cocoși îmi toarnă-n coș, Doi gînsaci Toarnă-n saci. ANT. literar popular I 159.
♦ reflexiv (Neobișnuit) A se vărsa. Rîul Doamnei... taie șesul Ilfovului și merge de se toarnă în Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 99. (figurat) În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148.
♦ intranzitiv impersonal (De obicei urmat de determinarea «cu găleata») A ploua torențial. De deasupră-ne turna cu găleata parcă, răpăiau pe pămînt stropii ca grindina, în clăbuci care tresăreau, se răsuceau, se zbăteau ca niște gîngănii. SADOVEANU, O. VIII 74. Turna cu găleata în ziua aceea. C. PETRESCU, O. P. I 143. De cu noaptea a-nceput a turna... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri. CARAGIALE, O. II 311.

2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, după răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect sau o piesă de forma tiparului).
       • figurat S-a pomenit într-adevăr cu o inspirație și s-a oprit s-o toarne într-o formă poetică. REBREANU,

I. 103. Ca să poți turna un vers nepieritor, trebuie să arzi de-un gînd, de o simțire nestăpînită. VLAHUȚĂ, O. A. 401. La ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137.

II. figurat

1. (Mai ales la participiu) A potrivi o haină pe măsura exactă a unui corp, a face ca haina sâ-i vină cuiva foarte bine. Nu tot astfel se înfățișau copiii domnului inspector de la poștă... în hăinuțe de catifea, turnate parcă pe măsura lor. PAS, Z. I 23. Sacoul turnat pe trup și pantalonii albi, de tenis, călcați perfect pe dungă, făceau senzație în tot portul. BART, E. 106.

2. (Familiar) A compune, a redacta (la repezeală). Mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele... CARAGIALE, O. II 340.
       • reflexiv pasiv Discursuri, de altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42.
♦ A formula ceva (verbal sau în scris) pentru a înșela sau pentru a apăsa, a asupri pe cineva. Le-aș turna una să mă țină minte și să mă pomenească. C. PETRESCU, O. P. I 47. Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic. BART, S. M. 89. Îi turnau fel de fel de gogoși, care de care mai umflate. CARAGIALE, O. III 34. Ca să se poată apropia de dumneei, a fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate. ALECSANDRI, T. 194.

3. A arunca (pe cineva) la închisoare; a închide, a aresta. Vezi să n-o feștelești... și să vă torn la gherlă. PAS, Z. IV 192. Au să vă toarne la dubă, la ocnă, la munca silnică pe viață. CONTEMPORANUL, iv 503.

4. A bate (pe cineva); a trage cuiva pumni. Îți toarnă niște propele la fălci de-ți strămută căpriorii. ALECSANDRI, T.

5.
♦ (Rar) A trînti. Cînd l-am plesnit la cap, l-am și turnat la pămînt. SADOVEANU, O. VII 184.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

turna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru turna:
turná (torn, -át), verb –

1. (învechit) A se întoarce, a se inapoia, a veni înapoi. –

2. A vărsa, a împrăștia un lichid. –

3. A pune în pahare vin sau altă băutură. –

4. (impersonal) A ploua cu găleata. –

5. A topi, a modela. –

6. A crea, a făuri, a inventa. –

7. A face, a fabrica. –

8. (argotic) A reține, a aresta.

– Mr. tornu, turnai, turnare, megl. torn, turnari, istr. tornu. latina tornare (Philippide, Principii, 48; Șeineanu, Semasiol., 163; Pușcariu 1748; REW 8794), conform italiana tornare, prov., cat., spaniolă, portugheză tornar, limba franceza tourner. Pentru evoluția semantică, conform vărsa, spaniolă verter.

– derivat înturna, verb (a da înapoi, a se întoarce; a ocoli, a schimba direcția, a se roti; a înapoia, a restitui; a opri, a deține, a conține); înturnat, substantiv neutru (cotitură, regres); înturnător, adjectiv (carecare face să cotească sau să se rotească); înturnătoare, substantiv feminin (regres, restituire), învechit; turnat, adjectiv (pus în pahare; modelat, alipit; potrivit, dichisit); turnător, substantiv masculin (care topește metal); turnătorie, substantiv feminin (topitorie); turnătură, substantiv feminin (act magic care se execută aruncînd apă în calea cuiva); turnăței, substantiv masculin plural (varietate de tăiței); răsturna, verb (a trînti; a da jos, a tăvăli); răsturnător, adjectiv (care răstoarnă); răsturniș, substantiv neutru (coastă abruptă). derivat neol. turnant, adjectiv, din limba franceza tournant; turnesol, substantiv masculin, din limba franceza tournesol; turneu, substantiv neutru (voiaj, expediție, se spune mai ales despre călătoriile de inspecție sau despre cele ale companiilor teatrale), din limba franceza tournée; turnir (variantă învechit turner), substantiv neutru, din germana Turnier; turnură, substantiv feminin, din limba franceza tournure.
Forme diferite ale cuvantului turna: torn turna-át

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TURNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ2, turnez, verb

I. tranzitiv A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; prin generalizare a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic.

– Din limba franceza tourner.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TURNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ2, turnez, verb

I. tranzitiv A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; prin generalizare a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic.

– Din limba franceza tourner.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TURNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNA verb

1. a vărsa. (turna apa în lighean.)

2. a pune. (Mai turna două picături; turna benzină pe foc.)

3. a vărsa. (Afară turna cu găleata.)

4. (învechit și regional) a slei, (învechit) a vărsa. (A turna un clopot, o statuie, o piesă metalică.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TURNA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ2, torn, verb

I. reflexiv (Franțuzism rar) A se întoarce. Apoi, turnîndu-se către Ana:

– Fata asta, oricine ar fi, te socotește arestată. BOLINTINEANU, O. 404.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TURNA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ3, turnez, verb

I. tranzitiv (În expresie) A turna un film = a realiza un film (executînd toate operațiile necesare de regie, de tehnică etc).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

turna
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru turna:
turna, torn

I. vezi t.

1. a pârî, a denunța (pe cineva)

2. a duce (pe cineva) la închisoare, a închide

II. vezi i. (impersonal) a ploua torențial

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

TURNA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ verb

I. trecut A realiza un film cinematografic, înregistrând pe peliculă diversele scene. [< limba franceza tourner].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TURNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ verb vezi denunța, înapoia, întoarce, pârî, reclama, reveni, spune, veni.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

a se turna cu fapt
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se turna cu fapt:
a se turna cu fapt expresie (argoul lumii interlope, învechit) a fi prins și arestat în flagrant delict.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

turna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru turna:
turna verb vezi DENUNȚA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PÎRÎ. RECLAMA. REVENI. SPUNE. VENI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

turna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turna:
turná (un film) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu turnéz, persoana a treia singular: el / ea și plural turneáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

turna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turna:
turná (un lichid) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu torn, persoana a treia singular: el / ea și plural toárnă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

TURNA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ verb trecut a realiza un film cinematografic. (< limba franceza tourner)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

turna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turna:
turná1 (a turna) (a vărsa, a denunța) verb, indicativ prezent 3 toárnă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

turna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turna:
turná2 (a turna) (a realiza un film) verb, indicativ prezent 3 turneáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TURNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNÁ verb a produce, a realiza. (A turna un film.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

TURNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TURNA:
TURNA verb a produce, a realiza. (A turna un film.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE TURNA CU FAPT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TURNA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului turna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Turna apa în lighean.
Mai turna două picături; turna benzină pe foc.
Afară turna cu găleata.
A turna un clopot, o statuie, o piesă metalică.
Turna apa în lighean.
Mai turna două picături; turna benzină pe foc.
Afară turna cu găleata.
A turna un clopot, o statuie, o piesă metalică.
Turná1 a turna a vărsa, a denunța verb, indicativ prezent 3 toárnă.
Turná2 a turna a realiza un film verb, indicativ prezent 3 turneáză.
A turna un film.
A turna un film.

GRAMATICA cuvântului TURNA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului turna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TURNA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul TURNA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul turna se conjugă: ei ele turneáză

CUM DESPART ÎN SILABE turna?
Vezi cuvântul turna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turna?
[ tur-na ]
Se pare că cuvântul turna are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL TURNA
Inţelegi mai uşor cuvântul turna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu multă înțelegere și compasiune
A turna gaz peste foc = a ațîța pe cineva care este de mai înainte înfuriat; a învrăjbi și mai tare lucrurile
Tranzitiv În expresie A turna un film = a realiza un film executînd toate operațiile necesare de regie, de tehnică etc

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TURNA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma hârtie de calc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc
a cunoaște situația unui lucru
hârtie translucidă obținută prin măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită la executarea desenelor în tuș, pentru a fi apoi copiate pe hârtie heliografică ozalid
a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app