eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se zbuciuma ma zbucium


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Zbuciuma [ zbu-ci-u-ma ]
VEZI SINONIME PENTRU zbuciuma PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se zbuciuma ma zbucium în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se zbuciuma ma zbucium din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a zbuciuma
Verbul: a zbuciuma (forma la infinitiv)
A zbuciuma conjugat la timpul prezent:
  • eu zbucium
  • tu zbuciumi
  • el ea zbuciumă
  • noi zbuciumăm
  • voi zbuciumați
  • ei ele zbuciumă
VEZI VERBUL a zbuciuma CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb

I. reflexiv

1. A fi într-o stare de neliniște sufletească, a, se frămînta, a se chinui. Ceasuri întregi de cînd se zbuciumă inspectorul comunal să-și sfîrșească discursul, pe care l-a ținut din ordin de sus. spaniolă POPESCU, M. G. 21. Oamenii, văzindu-le zbuciumîndu-se așa, au început care dincotro să le mîngîie. CREANGĂ, P. 175. Fără grijă, tu dormi bine, Eu mă zbucium, vai de mine. SEVASTOS, C. 156.

2. A se mișca cu neastîmpăr; a se agita eu violență, a se zbate, a se zvîrcoli. Inima ei aprinsă se zbuciuma în coșul pieptului, ca un porumbel ce bate din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Unde-i mumă-ta?

– De cînd ai venit se zbuciumă în piua în care-ai încuiat-o tu. EMINESCU, N.

9. Cînd mă zbuciumam să-mi scot picioarele, am auzit o detunătură, contemporanul, m 828. Mări, omule, nu te zbuciuma așa, că-mi rupi coastele. ALECSANDRI, T. I 99. Durerile creșteau: Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164.
       • tranzitiv (Poetic) Iar sub alun M-apuc să sun Din bucium. înalții munți, Din tălpi la frunți, Îi zbucium. MACEDONSKI, O. I 34. Vîntul zbuciuma frunzișul și, prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ZBUCIUMA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMA verb

1. a se perpeli, a se zbate, a se zvîrcoli. (Se zbuciuma din cauza durerilor.)

2. a se frămînta, a se zbate, a se zvîrcoli, (popular) a se bate, (învechit și regional) a se ticăi. (S-a zbuciuma toată noaptea în așternut.)

3. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, (învechit și regional) a sălta, (învechit) a (se) sălbătici. (Apele crescute se zbuciuma în matcă.)

4. a se chinui, a se consuma, a se frămînta, a se zbate, (regional) a se marghioli, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărîma. (Nu te mai zbuciuma atîta pentru toate!)

5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zvîrcoli, (Moldova și Bucovina) a se cioșmoli. (Se zbuciuma în mod inutil.)

6. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se zbuciuma să rezolve problema.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ZBUCIUMA
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb

I. zbuciuma (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul]

– din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃)

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A SE ZBUCIUMA mă zbucium
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ZBUCIUMA mă zbucium:
A SE ZBUCIUMÁ mă zbúcium intranzitiv

1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se zvârcoli; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa; a se agita.

2) (despre ape) A se mișca în valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ZBUCIUMA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb

I.

1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.

– Probabil din buciuma.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZBUCIUMA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMÁ, zbucium, verb I

1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.

– Probabil din buciuma.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZBUCIUMA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA:
ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb

I.

1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență.

– Din buciuma.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

zbuciuma
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbuciuma:
zbuciumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu zbúcium, persoana a treia singular: el / ea și plural zbúciumă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

zbuciuma
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbuciuma:
zbuciumá (a zbuciuma) verb, indicativ prezent 3 zbúciumă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ZBUCIUMA MA ZBUCIUM'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zbuciuma
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zbuciuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se zbuciuma din cauza durerilor.
S-a zbuciuma toată noaptea în așternut.
Apele crescute se zbuciuma în matcă.
Nu te mai zbuciuma atîta pentru toate! 5.
Se zbuciuma în mod inutil.
Se zbuciuma să rezolve problema.
S-a zbuciuma toată noaptea în așternut.
Nu te mai zbuciuma atâta pentru toate! 5.
Se zbuciuma în mod inutil.
Zbuciuma din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃.
Zbuciumá a zbuciuma verb, indicativ prezent 3 zbúciumă.

GRAMATICA cuvântului zbuciuma?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zbuciuma.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zbuciuma poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul zbuciuma se conjugă: ei ele zbúciumă

CUM DESPART ÎN SILABE zbuciuma?
Vezi cuvântul zbuciuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbuciuma?
[ zbu-ci-u-ma ]
Se pare că cuvântul zbuciuma are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zbuciuma

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Hiolă substantiv feminin regional; în locuțiune adverbiala în hiolă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară
segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel
târând după sine, împingând cu sine
carte care cuprinde semnificația profetică a visurilor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app