eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a spulbera spulber


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Spulbera [ spul-be-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU spulbera PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a spulbera spulber în mai multe dicționare

Definițiile pentru a spulbera spulber din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a spulbera
Verbul: a spulbera (forma la infinitiv)
A spulbera conjugat la timpul prezent:
  • eu spulber
  • tu spulberi
  • el ea spulberă
  • noi spulberăm
  • voi spulberați
  • ei ele spulberă
VEZI VERBUL a spulbera CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spulbera:
spulberá (-r, át), verb –

1. A ridica praful. –

2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. –

3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. –

4. (Transilvania) A se indigna.

– Mr. spulbir(are). latina *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), conform italiana spolverare.

– derivat spulber, substantiv neutru (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adjectiv (împrăștiat, risipit; substantiv masculin, cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din limba franceza dissipé; spulberatic (variantă spulberatec, învechit spulberos), adjectiv (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, substantiv feminin (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys).

– conform pulbere.
Forme diferite ale cuvantului spulbera: spulbera-r spulberaát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SPULBERA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPULBERA:
SPULBERA verb

1. a împrăștia, a risipi, (popular) a zburătăci. (Vîntul spulbera frunzele.)

2. a viscoli. (Vîntul spulbera zăpada.)

3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (învechit) a (se) rășchira, (popular figurat) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au spulbera.)

4. a împrăștia, a risipi, a vîntura, (învechit) a spîrcui. (A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări.)

5. a îndepărta, a risipi. (I-a spulbera toată temerea.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPULBERA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPULBERA:
SPULBERÁ, spúlber, verb

I. tranzitiv și reflexiv

1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia.

2. figurat A (se) nimici, a (se) distruge.

– latina *expulverare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPULBERA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPULBERA:
SPULBERÁ, spúlber, verb

I. tranzitiv și reflexiv

1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia.

2. figurat A (se) nimici, a (se) distruge.

– latina *expulverare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SPULBERA spulber 1.
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SPULBERA spulber 1.:
A SPULBERÁ spúlber

1. intranzitiv A fi spulber; a viscoli.

2. tranzitiv

1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăștiind.

2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SPULBERA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPULBERA:
SPULBERÁ verb vezi distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spulbera
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spulbera:
spulbera verb vezi DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SUPĂRA. ZDROBI. ZVÎNTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

spulbera
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spulbera:
spulberá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spúlber, persoana a treia singular: el / ea și plural spúlberă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spulbera
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spulbera:
spulberá (a spulbera) verb, indicativ prezent 3 spúlberă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SPULBERA SPULBER'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spulbera
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spulbera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vântul spulbera frunzele.
Vântul spulbera zăpada.
După ploaie, norii s-au spulbera.
A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări.
I-a spulbera toată temerea.
Vîntul spulbera frunzele.
Vîntul spulbera zăpada.
După ploaie, norii s-au spulbera.
A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări.
I-a spulbera toată temerea.
Spulberá a spulbera verb, indicativ prezent 3 spúlberă.

GRAMATICA cuvântului spulbera?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spulbera.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spulbera poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spulbera sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul spulbera se conjugă: ei ele spúlberă

CUM DESPART ÎN SILABE spulbera?
Vezi cuvântul spulbera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spulbera?
[ spul-be-ra ]
Se pare că cuvântul spulbera are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spulbera

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Criminal de război?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a prinde pe vinovat asupra faptului
ziarist specialist în cronica mondenă
persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității
parte a burgheziei adeptă a liberalismului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app