eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a spurca spurc


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Spurca [ spur-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU spurca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a spurca spurc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a spurca spurc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a spurca
Verbul: a spurca (forma la infinitiv)
A spurca conjugat la timpul prezent:
  • eu spurc
  • tu spurci
  • el ea spurcă
  • noi spurcăm
  • voi spurcați
  • ei ele spurcă
VEZI VERBUL a spurca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPURCA:
SPURCÁ, spurc, verb

I.

1. tranzitiv A murdări, a mînji (acoperind de murdării, umplînd cu mirosuri urîte). Descalță-te, mă, că spurci straiele alea! DUMITRIU, N. 163. Cracatița (= caracatița) mirosea, firește, a cracatiță, dar mirosea grozav...

– Cucoane, da-mi spurcă trăsura, să iertați! răsuflă birjarul nemaiputînd să rabde. IBRĂILEANU, A. 121.
♦ reflexiv A-și lepăda excrementele sau urina. Se spurcă în nădragi de frică. DUMITRIU, N. 95.

2. tranzitiv figurat A pîngări, a profana, a prihăni. Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o. EMINESCU, O. I 24. De cînd pe-acest pămînt Trădarea neagră calcă și spurcă pragul sfînt Al ospeției. ALECSANDRI, T. II 106. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit a unui tiran ca tine. NEGRUZZI, S. I 164.
       • reflexiv Vasilică, te-ai dat cu năpîrca de Eftimie, te-ai spurcat cu banii lui. DUMITRIU, N. 238.
♦ A înjura. Se așeza în mijlocul străzii cu mîinile în șolduri, blogodorind măscări. Se lega mai ales de femei, pe care le spurca. PAS, Z. I 146. Dar du-te,

– doamne, iartă-mă, că acuși era să zic,

– du-te să nu te spurc. RETEGANUL, P. I 21.

3. tranzitiv (Cu privire la alimente) A face să nu mai poată fi mîncat (provocînd scîrbă); (cu privire la vase) a face inutilizabil pentru de-ale mîncării. Umblă mai cu chibzuială! Nu-mi spurca, te rog, friptura. La TDRG. Dracul, bucuria lui că curge și din bucata sa [de broască] untură, au început s-o tot lipească de slănina lui Pepelea și să i-o spurce. SBIERA, P. 16.

4. reflexiv (În practica religiei creștine) A mînca de dulce în timpul postului, a se înfrupta (cu o cantitate mică de mîncare); prin extensie a mînca ceva bun. Se duse și el să vază d-o găsi verb reflexiv:un cosăcel Să-și cumpere, să mănînce, ca să se spurce și el. PANN, P. vezi III 82. Că n-are mălai să mînce, Nici de dulce Să se spurce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 183.
♦ figurat A prinde gust (de ceva rău, neîngăduit), a se deprinde cu ceva și a nu se mai putea dezobișnui; a se dedulci. [Iepele] se spurcaseră la sînge de om, și asta fu de ajuns ca să le facă a nu se mai putea apropia nimeni de ele. ISPIRESCU, U. 48. V-ați spurcat în jafuri și strîmbătăți. ARHIVA R. I 54.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

spurca
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spurca:
spurcá (-c, -at), verb –

1. A păta, a mînji, a murdări. –

2. (învechit) A silui, a viola. –

3. A atinge mîncarea de post cu ceva de dulce. –

4. A pîngări, a profana. –

5. A deschide un abces. –

6. În jocurile de copii, a greși lovitura. –

7. (reflexiv) A se mînji, a se murdări, a-și evacua excrementele. –

8. (reflexiv) A mînca de dulce în zi de post. –

9. (reflexiv) A se corupe, a se dedulci, mai ales la lucruri interzise.

– Megl. spurc(ari). latina spŭrcāre (Pușcariu 1637; REW 8193), conform italiana sporcare.

– derivat spurc, substantiv neutru (furuncul, abces, tumoare infecțioasă; reumatism articular), deverbal, sau din latina spurcus (REW 8194; Candrea); spurcăciune, substantiv feminin (murdărie, lucru spurcat, scîrnăvie; dihanie, lighioană, animal murdar, se zice în general despre animalele sălbatice a căror carne nu se mănîncă; persoană de altă religie decît cea ortodoxă; plural , bube-dulci, impetigo); spurcat, adjectiv (murdar, respingător; substantiv neutru, dracul). Din limba română provine în limba maghiara szpurkát (Pușcariu, Dacor., VII, 474).
Forme diferite ale cuvantului spurca: spurca-c spurca-at

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SPURCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPURCA:
SPURCÁ, spurc, verb

I. (popular)

1. tranzitiv și reflexiv A (se) murdări, a (se) mânji.
♦ reflexiv A-și evacua excrementele sau urina.
♦ tranzitiv figurat A pângări, a profana, a necinsti.
♦ tranzitiv figurat A înjura.

2. tranzitiv A atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.

3. reflexiv (În practicile religioase creștine) A mânca de dulce în timpul postului.
♦ figurat A se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.

– latina spurcare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPURCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPURCA:
SPURCÁ, spurc, verb

I. (popular)

1. tranzitiv și reflexiv A (se) murdări, a (se) mânji.
♦ reflexiv A-și evacua excrementele sau urina.
♦ tranzitiv figurat A pângări, a profana, a necinsti.
♦ tranzitiv figurat A înjura.

2. tranzitiv A atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.

3. reflexiv (În practicile religioase creștine) A mânca de dulce în timpul postului.
♦ figurat A se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.

– latina spurcare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPURCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCA:
SPURCA verb

1. a pîngări, a profana, (învechit și popular) a prihăni, (regional) a mîrșăvi, (figurat) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (învechit și popular figurat) a scîrnăvi, (regional figurat) a pricăji. (A spurca memoria cuiva.)

2. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a profana, a viola, (învechit și popular) a prihăni. (A spurca un loc considerat sfînt.)

3. (termen bisericesc) (popular și fam.) a se dedulci. (S-a spurca în timpul postului.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A SPURCA spurc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SPURCA spurc:
A SPURCÁ spurc tranzitiv

1) A pune în contact cu ceva murdar; a pângări.

2) figurat (demnitatea, onoarea, reputația etc.) A supune unei batjocuri; a pângări; a profana; a huli. /<lat. spurcare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

spurca
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurca:
spurca verb vezi BATJOCORI. COMPROMITE. DEDULCI. DEFECA. DEZONORA. DRĂCUI. IEȘI. ÎNJURA. NECINSTI. OCĂRÎ. RIDICULIZA. SILUI. TERFELI. VIOLA. ZEFLEMISI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPURCA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCA:
SPURCÁ verb

1. vezi pângări.

2. vezi profana.

3. (termen bisericesc) (popular și fam.) a se dedulci. (S-a spurca în timpul postului.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spurca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spurca:
spurcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spurc, persoana a treia singular: el / ea și plural spúrcă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spurca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spurca:
spurcá (a spurca) verb, indicativ prezent 3 spúrcă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SPURCA SPURC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spurca
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spurca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A spurca memoria cuiva.
A spurca un loc considerat sfînt.
S-a spurca în timpul postului.
S-a spurca în timpul postului.
Spurcá a spurca verb, indicativ prezent 3 spúrcă.

GRAMATICA cuvântului spurca?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spurca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spurca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spurca sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul spurca se conjugă: ei ele spúrcă

CUM DESPART ÎN SILABE spurca?
Vezi cuvântul spurca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spurca?
[ spur-ca ]
Se pare că cuvântul spurca are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spurca

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fiecare dintre cele două zone de pe suprafața pământului cuprinse între tropice și cercurile polare
vas ciuruit, vas liberian
a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut
procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app