eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a sta prost rau cu tara


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Prost [ prost ]
VEZI SINONIME PENTRU prost PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a sta prost rau cu tara în mai multe dicționare

Definițiile pentru a sta prost rau cu tara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adjectiv,

1. (În opoziție cu deștept, inteligent) Lipsit de inteligență, fără minte, fără judecată; nepriceput. Ia, acum văd și eu că nu ești prost. CREANGĂ, P. 150. Nu-l cunosc... dar mi-a spus văru Leonil că-i prost de tot. ALECSANDRI, T. I 30. Apoi, știți dumneavoastră Că oaia este proastă Și că nădăjduiește Aceea ce dorește. ALEXANDRESCU, P. 127.
       • Expresia: A da în gropi de prost ce e = a fi nespus de prost, foarte prost. Oamenii p-atunci dădeau în gropi de proști ce erau. ISPIRESCU, U. 103. D-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce ești. CREANGĂ, P. 52.
       • (Substantivat) La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel urîcios, un pupoi fără veste. Căci la de-aceste mai tot prostul se pricepe. CREANGĂ, A. 98. M-am înșelat ca un prost, o înțăleg acum, deși cam tîrziu. ALECSANDRI, T. 1264.
       • (expresie) Un prost și jumătate = foarte prost. Așa-ți trebuie, dacă ești un prost și jumătate. ȘEZ. III 186.
♦ (Substantivat) Caraghios. Tu ai tras căruța la negustor și m-ai lăsat ca pe un prost în mijlocul drumului. PREDA, Î. 106.

2. (Învechit și arhaizant, în opoziție cu învățat) Lipsit de învățătură, neînvățat, ignorant. Era acolo o mulțime de oameni, și mai învățați și mai proști, care de care mai vorbăreți. SADOVEANU, E. 112. M-aș amesteca și eu, ca omul prost, de! începu Vasile Baciu. REBREANU,

I. 71. Boierii ce zic că poporul e prost nu sînt și ei mai puțin proști și lipsiți de orice învățătură. BĂLCESCU, O. I 352.
       • (Substantivat) Măi, proștilor, voi nu înțălegeți toate avantajele unei asemine reforme. ALECSANDRI, T. I 261.
♦ (În opoziție cu rafinat) Lipsit de rafinament, naiv, simplu, neevoluat. După cum și norodul cel prost zice: vinul e bun și la bucurie și la scîrbă. SADOVEANU, Z. C.

5. Cum ai putut crede că o proastă fețișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.

3. Din popor, de jos, de rînd. Am încercat [condurul]... la femei de neam și la cele proaste, pînă și la roabe, și la nimeni nu s-a potrivit. ISPIRESCU, L. 307. Așa o fi, fetiță. Dar el e prea sărac, Și e de proastă viță, Măcar că ți-e pe plac. BOLLIAC, O. 86.
       • (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. Neam prost vezi neam2.
       • (Substantivat) Nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. NEGRUZZI, S. I 155.

4. Obișnuit, comun. Un ticălos, Ce semăna om de treabă, fără milă m-a-nșelat. Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, M. 386.
♦ (În opoziție cu valoros) De calitate inferioară, lipsit de valoare, sărăcăcios, ordinar, de rînd. Avea străițele cele mai proaste. SBIERA, P. 130. [Paloșe] proaste mi-ai dativ TEODORESCU, P. P. 571.
♦ (Învechit și arhaizant, despre limbă, în opoziție cu literar, cult) Necizelat, comun, simplu. [Povestirile] au ajuns... la apuseni, fie- în latinește, fie în limbile proaste. SADOVEANU, despre P.

5. 5. (în opoziție cu bun4) Care nu e așa cum trebuie, nu este în măsură să satisfacă; necorespunzător, nesatisfăcător. Mîncau puțin, de teamă să nu facă proastă impresie unchiului. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Tratarea cît se poate de neartistică, de proastă a subiectului. GHEREA, ST. Hristos II 68.
       • (Adverbial) Cum merge?

– Prost, domnișoară Otilia. CĂLINESCU, E. O. I 19. Se simte ostenit. A dormit prost. C. PETRESCU, A. 466. Nici atunci cînd era Serdici n-o duceam așa de prost. SAHIA, N. 114.
♦ (Despre verb reflexiv:eme) Nefavorabil, rău. Vîntul cu aspre aripe reci Bate din coastă A verb reflexiv:eme proastă. DEȘLIU, M. 28.
♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemînatic (într-o îndeletnicire, meserie, profesiune). Cizmar prost. Doctor prost. ▭ Nu este... lighioaie pre pămînt mai crudă decît un vinător prost. ALECSANDRI, O. P. 58.

6. Dăunător; defavorabil, neprielnic, rău. Să știi că situația dumitale e destul de proastă... cată sate reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem și a stăruit de ne-a făcut oameni la locuțiune ISPIRESCU, L. 283.
       • Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă lipsită de haz, care, în loc să înveselească, supără, jignește. Glumele erau cîteodată și proaste, mai cu seamă cînd se punea cuiva, care se sculase de la locul lui, un ac în bancă. PAS, Z. I 295. A-nceput... să rîză ca de o glumă proastă. CARAGIALE, O. III 90. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă, prin extensie ceartă. Nici o vorbă proastă n-a fost între noi. La TDRG. Porunci să-l bată peste față Pentru vorba- proastă și îndrăzneață. BUDAI-DELEANU, Ț. 172.

7. (Moldova în construcții negative, în legătură cu anumite stări sufletești) Mic, neînsemnat. La drum, era o- pedeapsă de mers cu dînsul. Vai de capul viziteului care-i mîna caii. Chinurile lui nu erau proaste: «Lasă mai încet! Mînă mai tare! Fă mai la dreapta!». GANE, N. III 165. Poate să-ți iasă înainte verb reflexiv:un iepure, ceva... și popîc! m-oi trezi cu tine acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci- rușinea ta n-a fi proastă. CREANGĂ, P. 187. Căutară ei ba încoace, ba încolo, vodă nicăiri. Neliniștea lor nu fu proastă. ȘEZ. VIII 68.
       • (Ironic) Și cînd m-a văzut mama și tata tuns-, chilug și plin de rîie, bucuria lor n-a fost proastă. CREANGĂ, O. A. 286.

8. (Învechit, în expresie) Ban (sau leu) prost = ban roșu, vezi ban1. Așa, Anico, așa; nu mai sta la gînduri, intră la curte; are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.
Forme diferite ale cuvantului prost: proÁstĂ

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROST
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST adjectiv, substantiv, adverb

1. adjectiv, substantiv bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (învechit și popular) năuc, (popular și fam.) haplea, (popular) flaimuc, (învechit și regional) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (regional și fam.) șui, (regional) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilvania) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Moldova) bobletic, (prin Muntenia) bobleț, (Moldova) cherapleș, (prin Transilvania, Moldova și Bucovina) chiomb, (Transilvania, Banat și Olt.) lud, (Transilvania și Banat) năhui, (Transilvania) nebleznic, (prin Moldova, Transilvania și Maramures) șuietic, (Moldova) tanău, (Bucovina) tălășman, (prin Olt. și Muntenia) tărăntuc, (Muntenia) tontovan, (turcism învechit) budala, (familial) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (figurat) secolul (prost mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!)

2. adjectiv credul, naiv, (învechit, în Transilvania, Banat și Olt.) lud, (familial) fraier. (Dac-ai fost prost și l-ai crezut!)

3. adjectiv, substantiv ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, simplu, (livresc) agramat, ignar, (învechit) gros, neabețedat. (Un om prost.)

4. adjectiv, substantiv ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, (familial) ageamiu. (Un meseriaș prost.)

5. adjectiv netalentat, nevaloros, slab. (Un scriitor prost.)

6. adjectiv necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, slab, (figurat) stîngaci. (O regie prost.)

7. adverb aiurea, anapoda, rău, (familial) brambura. (Treburile mergeau prost.)

8. adjectiv inferior, ordinar, rău. (Tutun prost, vin prost.)

9. adjectiv defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, rău, urît, (învechit și popular) nepriincios, (învechit) nepriitor. (Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme prost.)

10. adjectiv mic, redus, slab. (O vizibilitate prost.)

11. adjectiv, adverb defectuos, greșit, incorect, necorect, rău, (figurat) stricat. (O pronunțare prost; vorbește prost italienește.)

12. adjectiv anevoios, greu, mizerabil, necăjit, rău, (învechit și popular) necăjos. (Un trai prost.)

13. adjectiv defavorabil, nefavorabil, neplăcut, rău, urît. (A făcut o impresie prost.)

14. adjectiv neplăcut, rău, (învechit) slab. (I-a adus o veste prost.)

15. adverb rău. (Se simte prost.) 16. adverb insuficient, puțin, rău. (O muncă prost plătită.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROST
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST adjectiv verbal banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit, nevinovat, obișnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prost
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prost:
prost adjectiv verbal BANAL. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CANDID. CAST. CINSTIT. CLEVETITOR. COMUN. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. LUCRĂTOR. MODEST. NEEVOLUAT. NEGRADAT. NEPREFĂCUT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. OBIȘNUIT. ORDINAR. PONEGRITOR. POPULAR. PRIMITIV. PUDIC. RUDIMENTAR. SIMPLU. SINCER. UMIL. VIRGIN. VIRGINAL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROST
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST [pro], Alain (n. 1955), automobilist francez. Campion mondial de Formula 1 (1985, 1986, 1989 și 1993). A obținut 51 de victorii de Grand Prix.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

PROST
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST adjectiv, substantiv verbal alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prost
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prost:
prost adjectiv, substantiv verbal ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROST
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST1 adverb În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam prost. /<sl. prostu
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

prost
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prost:
prost adjectiv masculin, substantiv masculin, plural proști; adjectiv feminin, substantiv feminin proástă, plural proáste
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prost
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prost:
prost adjectiv masculin, substantiv masculin, plural proști; forme singular proástă, plural proáste
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Prost
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prost:
Prost ≠ ager, bun, deștept, înțelept, inteligent, isteț
Definiție sursă: Dicționar de antonime

a sta prost / rău cu țara
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a sta prost / rău cu țara:
a sta prost / rău cu țara expresie a nu avea bani.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

PROST
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST adverb vezi drept, perpendicular, vertical.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prost
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prost:
prost adverb vezi DREPT. PERPENDICULAR. VERTICAL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROST
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROST:
PROST substantiv verbal iobag, rumân, șerb, vecin.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prost
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prost:
prost substantiv verbal IOBAG. RUMÂN. ȘERB. VECIN.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A STA PROST RAU CU TARA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prost
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prost dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
și Muntenia tărăntuc, Muntenia tontovan, turcism învechit budala, familial fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, figurat secolul prost mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva! 2.
Dac-ai fost prost și l-ai crezut! 3.
Un om prost.
Un meseriaș prost.
Un scriitor prost.
O regie prost.
Treburile mergeau prost.
Tutun prost, vin prost.
Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme prost.
O vizibilitate prost.
O pronunțare prost; vorbește prost italienește.
Un trai prost.
A făcut o impresie prost.
I-a adus o veste prost.
Se simte prost.
O muncă prost plătită.
și Muntenia tărăntuc, Muntenia tontovan, turcism învechit budala, familial fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, figurat secolul prost mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva! 2.
O muncă prost plătită.
A trăi cam prost.

GRAMATICA cuvântului prost?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prost.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prost poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prost sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul prost are forma: proști
  • single icon La singular substantivul prost are forma: proástă

CUM DESPART ÎN SILABE prost?
Vezi cuvântul prost desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prost?
[ prost ]
Se pare că cuvântul prost are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL prost
Inţelegi mai uşor cuvântul prost dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da în gropi de prost ce e = a fi nespus de prost, foarte prost
expresie Un prost și jumătate = foarte prost
În trecut Soldat prost = ostaș fără grad; soldat
Glumă proastă sau de prost gust = glumă lipsită de haz, care, în loc să înveselească, supără, jignește
Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă, prin extensie ceartă
Învechit, în expresie Ban sau leu prost = ban roșu, vezi ban1

© 2024 qDictionar.com