eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a sterge sterg


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
şterge [ şter-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU şterge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a sterge sterg în mai multe dicționare

Definițiile pentru a sterge sterg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a șterge
Verbul: a șterge (forma la infinitiv)
A șterge conjugat la timpul prezent:
  • eu șterg
  • tu ștergi
  • el ea șterge
  • noi ștergem
  • voi ștergeți
  • ei ele șterg
VEZI VERBUL a șterge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTERGE:
ȘTÉRGE, șterg, verb

III.

1. tranzitiv A freca (ușor) suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid care o umezește ( vezi usca) sau o substanță străină care o acoperă ( vezi curăța). A prins baioneta... a șters-o de mîneca hainei. SAHIA, N. 69. Scoase batista, îl șterse nițel la bot și-l sărută. ISPIRESCU, L. 53. Șterge-ți ochii, nu mai plînge. EMINESCU, O. I 30.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», și, arătînd materia îndepărtată) Șterse scaunele și mesele de praf. RETEGANUL, P. IV

5. Șterge ranele de sînge. ALECSANDRI, P. P. 315. O năframă de in, Ca să-mi șterg gurița de vin. TEODORESCU P. P. 167.
       • (Complementul indică materia îndepărtată) Își șterse cu mineca cămășii sudoarea care-i șiroia pe față. DUMITRIU, N. 258. O cuprinse părintește... ștergîndu-i lacrimile ca unui copil. GALACTION, O. I 192. Cu mîna dreaptă apucînd de colț mîneca ei stingă, își ștergea plînsoarea. COȘBUC, P. I 250. (În contexte figurate) Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrine. EMINESCU, O. I 32. Uitarea șterge lacrimile. BOLINTINEANU, O. 458.
       • reflexiv Ai dreptate, a zis... ștergîndu-se la ochi. CARAGIALE, O. III 75. (expresie) Cît te-ai șterge la ochi vezi ochi. A se șterge pe bot vezi botanică A se șterge pe buze vezi buză.

2. tranzitiv (Cu privire la texte scrise, imprimate, desenate) A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă (răzînd cu o gumă, trăgînd deasupra o linie etc.). Nu uita să adaoge ori să șteargă un nume. C. PETRESCU, C. vezi 178.
       • absolut. Scriind și ștergînd, nu-și putea alunga întrebarea iritantă. C. PETRESCU, C. vezi 134.
       • Expresia: A șterge cu buretele = a da uitării (o greșeală a cuiva), a nu mai ține seama; a uita, a ierta.
♦ A anula, a suprima, a face să dispară. A chemat pe Leonte Bumbu logofătul și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239. Vizirul șterse drepturile ce Principatele... își păstraseră. BĂLCESCU, O. II 67.
       • figurat Ca să le șteargă decepția, adăogă că după amiază la cinci are să le comunice lor ce-i va mai sosi. REBREANU, R. II 80. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ț-a șters rușinea. CREANGĂ, A. 160. Numai o purtare cinstită va șterge pata ce și-a făcut. GHICA, A. 570. Timpul șterge durerile. BOLINTINEANU, O. 458.
       • reflexiv Zîmbetul i se ștergea încetișor de pe fața rotundă. DUMITRIU, N. 175.

3. reflexiv A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-un mormînt. DAVILA, vezi vezi 61. Aurul de pe spata legăturii de piele se ștersese pe alocurea. EMINESCU, N. 45.
       • figurat A lumii temelie se mișcă, se clătește. Vechile instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78.
♦ A-și pierde conturul, a se estompa, a se întuneca, a înceta să se mai vadă. Apoi ultimele luciri ale soarelui se șterseră. SADOVEANU, O. I 300. Carpații prind în zare să se șteargă. IOSIF, vezi 67. Uite cum se șterg pălite de pe boltă mii de stele. DAVILA, vezi vezi 184. În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. 366. Corbul iute-n zbor sărea... Pînă-n zare ajungea și din zare se ștergea. ALECSANDRI, P. P. 142.
♦ figurat (De obicei determinat prin «din minte» sau «din inimă») A dispărea din amintire, a cădea în uitare. Era una din acele dimineți albastre, vesele care, nu știu de ce, nu se mai șterg din minte. BART, E. 131. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului. CREANGĂ, P. 209. Au trecut, s-au șters zilele de dor pe cînd el rătăcea prin luncă. ODOBESCU, S. III 84.
       • tranzitiv Căuta să șteargă din minte tot ce se întîmplase. BART, E. 59. Șterge din inima ta Pe cel ce adio-ți zice. ALECSANDRI, P. II 99.

4. tranzitiv figurat A desființa, a distruge, a nimici. Noroadele prin cugetare în ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămint. DEMETRESCU, O. 80.
       • Expresia: A șterge (pe cineva) de pe fața pămîntului = a omorî. Nu cumva să blestești din gură... că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 207.

5. reflexiv (Rar) A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingîndu-se ușor. Un soldat ștergîndu-se pe lîngă ea, o lovi cu cotul. ARDELEANU, despre 111.
♦ tranzitiv (Rar) A lovi, a izbi, a bate. Badea Isac îl șterse în moalele capului. SADOVEANU, O. VIII 258.
       • Expresia: (Familiar) A șterge (cuiva) o palmă = a trage (cuiva) o palmă. Se viră... in odaie la Ivan, și-i șterge o palmă prin somn. CREANGĂ, P. 303. Vidrii o palmă-i ștergea Și Vidra se mînia. BIBICESCU, P. P. 323.
♦ tranzitiv A reteza dintr-o singură lovitură. Cînd vede balaurul, îi șterge capul cu sabia. SEVASTOS, la TDRG.

6. tranzitiv (Familiar) A fura, a șterpeli. Au șters boierului punga cu galbini de sub căpătîi. SBIERA, P. 257. Acum înțelese că verb reflexiv:eun fur i le-a șters. ISPIRESCU, L. 109. Iar mi-a șters carboave. CARAGIALE, O. II 76. Hait! mi-l șterse potlogaru drept suvenir... bunătate de săcușor. ALECSANDRI, T. I 311.

7. tranzitiv (În expresie) A o șterge = a pleca repede și pe furiș (de undeva); a o tuli, a o lua la sănătoasa. Într-o noapte au șters-o pe ascuns. BART, E. 277. O șterg de-acasă frumușel; Grivei cu mine, eu cu el. IOSIF, PATR. 16. Mai bine ar fi... s-o ștergi mîine din revărsatul zorilor. DELAVRANCEA, S. 242. (Întărit prin «la picior») În loc să se lege pe ea cu brîul, legă o oaie, iar ea o șterge la picior. SEVASTOS, N. 272. A șterge putina = a spăla putina, vezi putină. Eu, văzînd treaba cum merge, Căutai putin-a șterge. MARIAN, S. 101.- Forme gramaticale: perfectul simplu ștersei, participiu șters.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTERGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTERGE:
ȘTÉRGE, șterg, verb

III.

1. tranzitiv A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă.
       • Expresia: (familial) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (reflexiv; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva).

2. tranzitiv A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc.
       • Expresia: A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta.
♦ A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări.
♦ A scoate din evidență; a anula.

3. reflexiv A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare.
♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca.

4. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte.
       • Expresia: (tranzitiv) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge.

5. reflexiv și tranzitiv A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor.
♦ tranzitiv (Rar) A lovi, a izbi.
       • Expresia: (familial) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă.

6. tranzitiv figurat (familial) A fura, a șterpeli. [perfectul simplu ștersei, participiu șters]

– latina extergere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTERGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTERGE:
ȘTÉRGE, șterg, verb

III.

1. tranzitiv A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă.
       • Expresia: (familial) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (reflexiv; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva).

2. tranzitiv A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc.
       • Expresia: A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta.
♦ A scoate din evidență; a anula.

3. reflexiv A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare.
♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca.

4. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte.
       • Expresia: (tranzitiv) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge.

5. reflexiv și tranzitiv A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor.
♦ tranzitiv (Rar) A lovi, a izbi.
       • Expresia: (familial) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă.

6. tranzitiv figurat (familial) A fura, a șterpeli. [perfectul simplu ștersei, participiu șters]

– latina extergere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

șterge
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șterge:
ștérge (-g, -rs), verb –

1. A curăța, a usca, a zvînta. –

2. A curăța de praf, a freca, a scutura. –

3. A rade, a tăia, a bara, a anula. –

4. A elimina, a distruge, a anihila. –

5. A fura, a șterpeli. –

6. A face să dispară din minte, din amintire. –

7. (Cu pronume o) A pleca repede, a ieși în grabă. –

8. A atinge ușor, a linge.

– Mr. aștergu, aștersu, aștergere, megl. șterg(iri). latina extĕrgĕre (Pușcariu 1643; REW 3088), conform prov. esterzer, vezi limba franceza esterdre, cat. estargir, spaniolă estarcir; probabil confundat cu abstergere.

– derivat ștergar, substantiv neutru (prosop, șervet; batistă, batic); ștergător, adjectiv (care șterge); ștergătoare, substantiv feminin (cîrpă); ștergură, substantiv feminin (Transilvania, prosop); conform mînăștergură; șters, adjectiv (curățat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neșters, adjectiv (neuitat); ștersătură (variantă ștersură), substantiv feminin (pasaj scris și șters).
Forme diferite ale cuvantului sterge: sterge-g sterge-rs

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A ȘTERGE șterg
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ȘTERGE șterg:
A ȘTÉRGE șterg tranzitiv

1) (lichide sau alte substanțe) A îndepărta (de pe o suprafață) prin frecare ușoară (cu ceva). a sterge sterg praful.

2) (urmat uneori și de un complement indirect cu prepoziția de) A face să devină curat sau uscat. a sterge sterg ghetele de praf.
       • a sterge sterg putina (sau a o a sterge sterg) a pleca grăbit și pe neobservate. Cât te-ai a sterge sterg la ochi într-o clipă.

3) (texte scrise sau desene) A tăia cu o linie, considerând neadecvat sau inutil.

4) figurat A face să se șteargă.
       • a sterge sterg de pe fața pământului a distruge; a omorî. a sterge sterg urmele a face să dispară orice urmă.

5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitură cu iuțeală. a sterge sterg o palmă.

6) popular (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterpeli. /<lat. extergere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

șterge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șterge:
șterge vezi

1. a face să dispară figura, colorile, întipărirea unui lucru: a șterge o pată, a șterge cu buretele;

2. a scoate apa, praful, prin frecare: a șterge mâinile, a șterge de praf;

3. a rade ceva scris: a șterge un articol din lege;

4. a nimici: a șterge de pe fața pământului;

5. a curăța, a purifica: a șterge de pe frunte pata unei infamii;

6. figurat a face să se uite: nu era om în mintea căruia să se șteargă lesne o înfruntare Od.;

7. fam. a fura: hoțul mi-a șters ceasul; a o șterge, a peri din ochi;

8. a da o lovitură pe furiș: i-a șters o palmă;

9. a dispare: vechile-i instituții se șterg, se nimicesc greacă AL. [latina EXTERGERE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTERGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTERGE:
ȘTERGE verb

1. a curăța. (sterge praful.)

2. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a tăia, (regional) a ștricui. (A sterge un rînd, un fragment dintr-un industria textilă)

3. a radia. (A sterge dintr-o evidență.)

4. a se estompa. (Conturul i s-a sterge.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

șterge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șterge:
șterge verb vezi ABOLI. CĂRA. DESFIINȚA. DISPĂREA. DISTRUGE. FOFILA. FUGI. FURA. FURIȘA. IERTA. LUA. NIMICI. PIERI. RADE. STRECURA. SUPRIMA. SUSTRAGE. ZBUGHI. ZDROBI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

șterge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șterge:
ștérge (a sterge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele șterg, perfectul simplu persoana întâi singular: eu șterséi, persoana întâi plural: noi ștérserăm; gerunziu ștergấnd; participiu șters
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

șterge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șterge:
ștérge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele , șterg, perfectul simplu persoana întâi singular: eu șterséi, persoana întâi plural: noi ștérserăm; participiu șters
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ȘTERGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTERGE:
ȘTÉRGE verb

1. a curăța. (sterge praful.)

2. vezi anula.

3. vezi radia.

4. vezi estompa.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

șterge
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru șterge:
șterge, șterg vezi t.

1. a lovi, a izbi

2. a fura

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A STERGE STERG'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șterge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șterge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
șterge praful.
șterge ghetele de praf.
       • șterge putina sau a o șterge a pleca grăbit și pe neobservate.
Cât te-ai șterge la ochi într-o clipă.
       • șterge de pe fața pământului a distruge; a omorî.
șterge urmele a face să dispară orice urmă.
șterge o palmă.
șterge praful.
A șterge un rînd, un fragment dintr-un industria textilă 3.
A șterge dintr-o evidență.
Conturul i s-a șterge.
ștérge a șterge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele șterg, perfectul simplu persoana întâi singular: eu șterséi, persoana întâi plural: noi ștérserăm; gerunziu ștergấnd; participiu șters.
șterge praful.

GRAMATICA cuvântului șterge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șterge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șterge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul șterge sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE şterge?
Vezi cuvântul şterge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şterge?
[ şter-ge ]
Se pare că cuvântul şterge are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL șterge
Inţelegi mai uşor cuvântul șterge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a nu mai ține seama; a uita, a ierta
A șterge pe cineva de pe fața pămîntului = a omorî
Familiar A șterge cuiva o palmă = a trage cuiva o palmă
Tranzitiv În expresie A o șterge = a pleca repede și pe furiș de undeva; a o tuli, a o lua la sănătoasa
A șterge putina = a spăla putina, vezi putină
familial A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate
A se șterge pe sau la bot de ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva, a-și lua gândul de la ceva
A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta
tranzitiv A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
familial A șterge cuiva o palmă = a da cuiva o palmă
familial A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate
A se șterge pe sau la bot de ceva = a fi nevoit să renunțe la ceva, a-și lua gândul de la ceva
A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta
tranzitiv A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
familial A șterge cuiva o palmă = a da cuiva o palmă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șterge

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: ciorap-chilot sau ciorap-pantalon?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
suspensie apoasă, stabilă, din polimeri de tip vinilic, folosit în pictură
ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale
ciorap lung, continuat cu chilot; dres3 1
minusculă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app