eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție an vara


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Vară [ va-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU vară PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului an vara în mai multe dicționare

Definițiile pentru an vara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a văra
Verbul: a văra (forma la infinitiv)
A văra conjugat la timpul prezent:
  • eu vărez
  • tu vărezi
  • el ea vărează
  • noi vărăm
  • voi vărați
  • ei ele vărează
VEZI VERBUL a văra CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VARĂ:
VÁRĂ, veri, substantiv feminin Cel mai cald anotimp al anului, între primăvară și toamnă, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 21 iunie pînă la 21 septembrie. Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172. Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306. Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 47. (Poetic) E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152.
       • (Adverbial, în forma vara) În timpul verii, peste vară. Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, vezi

9. Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41. Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame.
       • locuțiune adjectiv De vară = a) necesar în timpul verii; care se practică vara. Haină de vară. Sport de vară; b) (despre plante, fructe etc.) care se coace vara, văratic. Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 163. Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. id. ib. 209.
       • Locuţiune adverbiala La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185. Astă-vară = în vara care a trecut. Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 391. (În) vara asta = în vara în care sîntem. Vara asta se însoară și el. An vară = în vara anului precedent. Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR.

15. De cu vară = fiind încă vară. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. Peste vară = în timpul verii.
       • Expresia: Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie. Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VARĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VARĂ:
VÁRĂ, veri, substantiv feminin Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie.
       • locuțiune adjectiv De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic.
       • Locuţiune adverbiala La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (popular) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii.
♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp.

– latina vera (= ver primăvară).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

vară
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vară:
váră (véri), substantiv feminin

– Anotimpul cel mai călduros al anului.

– Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. latina vēra, plural de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), conform albaneză verë (Philippide, II, 657).

– derivat văra, verb (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, substantiv neutru (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (variantă văratic), adjectiv (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, verb reflexiv (a veni vara).

– conform primăvară.
Forme diferite ale cuvantului vara: véri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VĂRA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VĂRA:
VĂRÁ, vărez, verb

I. intranzitiv (Despre animale, prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291.
♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117.
♦ tranzitiv (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VĂRA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VĂRA:
VĂRÁ, vărez, verb

I. intranzitiv (Despre animale; prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel.
♦ tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii.

– Din vară.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VĂRA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VĂRA:
VĂRÁ, vărez, verb

I. intranzitiv (Despre animale; prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel.
♦ tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii.

– Din vară.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

vară
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vară:
vară forme anotimp coprins între primă-vară și toamnă, începe la 22 Iunie și se sfârșește la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. veară = latina VERA, plural primăvară].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VARĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VARĂ:
VARĂ substantiv verișoară, (regional) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Muntenia) șoală. (Sînt vara primare.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

văra
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru văra:
vărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu văréz, persoana a treia singular: el / ea și plural văreáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vară
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vară:
vară forme fiica fratelui sau a surorii: vară bună. [ vezi văr].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vară
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vară:


2) váră forme, plural vere (din *veară, fem. despre văr). vezi văr.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

văra
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru văra:
vărá (a vara) (învechit, popular) verb, indicativ prezent 3 văreáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vară:
váră (anotimp) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérii; plural veri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vară:
váră (rudă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérei; plural vére
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vară:
váră1 (anotimp) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérii; plural veri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vară:
váră2 (rudă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérei; plural vére
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

VARA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VARA:
VARA adverb În timpul verii. /<lat. vera
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Vară
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Vară:
Vară vezi Varvara I

7.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Vară
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vară:
Vară ≠ iarnă
Definiție sursă: Dicționar de antonime

Vara
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vara:
Vara ≠ iarna
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'AN VARA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vara
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vara dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Sînt vara primare.
Vărá a vara învechit, popular verb, indicativ prezent 3 văreáză.

GRAMATICA cuvântului Vara?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vara.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vara poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Vara sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul văra se conjugă: ei ele văreáză

CUM DESPART ÎN SILABE vară?
Vezi cuvântul vară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vară?
[ va-ră ]
Se pare că cuvântul vară are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Vara
Inţelegi mai uşor cuvântul vara dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De vară = a necesar în timpul verii; care se practică vara
Locuţiune adverbiala La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor
Astă-vară = în vara care a trecut
În vara asta = în vara în care sîntem
An vară = în vara anului precedent
De cu vară = fiind încă vară
Peste vară = în timpul verii
Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie
locuțiune adjectiv De vară = a necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b despre fructe, plante etc
Locuţiune adverbiala La vară = în vara viitoare, în vara care urmează
Astă-vară = în vara care a trecut
În vara asta = în vara în care ne aflăm
Popular An-vară = în vara anului precedent
De cu vară = fiind încă vară
Peste vară = în timpul verii
Veară = latina VERA, plural primăvară

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vara

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și păzi treaba?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ieșit din uz rată de asigurare, învechit premiu
acid format prin amestecul bromului cu hidrogenul
a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat
serialism
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app