eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție anatema anatema


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Anatemă [ a-na-te-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU anatemă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului anatema anatema în mai multe dicționare

Definițiile pentru anatema anatema din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru anatemă:
anatémă, anateme substantiv feminin

1. Dar pe care grecii îl aduceau zeilor și îl puneau pe altarul sacrificiilor.
♦ (La evrei) Jertfa adusă pe altar, care, fiind încărcată cu păcatele și blestemele oamenilor, era destinată nimicirii, pentru a potoli mânia lui Iahve.

2. (termen bisericesc) Act de extremă severitate folosit în vechime de autoritatea bisericească împotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate și prin condamnarea ca atare a învățăturii lor greșite. [accentuat și: anátemă]

– Din greacă anathema.

Definiție sursă: Dicționar religios

anatemă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatemă:
anatemă substantiv feminin [Atestat: (secolul XVI), cuvânt despre BĂTR. II, 147 / V: anatemaafema, anatemaaftema, anatemaaftima, anatemama, anatematima / V: (înv) anatematheanatema / A și:[1] anatematemă / Plural: anatemame / Etimologie: gr ανάθεμα] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; întărit și prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (Îe) A arunca (sau a rosti) anatema împotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu anatema pe cineva A afurisi. corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

anatemă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru anatemă:
anátemă, substantiv feminin

– Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică.

– Variante ana(f)tima, ana(f)tema.

– Mr. anatima, megl. natima. limba neogreacă ἀνάθημα (Murnu 4). Formele cu forme arată proveniența din limba slavă (veche) anathema, anafema.

– derivat anatem(at)isi, anatem(at)iza, verb (a arunca anatema, a afurisi).

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ANATEMĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANÁTEMĂ, anateme, substantiv feminin (De obicei în legătură cu verbele «a rosti», «a pronunța», «a arunca» etc.) Osîndire totală, necondiționată și irevocabilă a cuiva de către biserică, folosită ca mijloc de teroare sau subjugare. vezi afurisenie.

– Accentuat și: anatémă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

anatemă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anatemă:
anatemă forme

1. despărțirea, depărtarea pentru totdeauna din ceata credincioșilor;

2. blestem sau jurământ: să fi anatemă, afurisit, blestemat! [greacă ANÁTHEMA, obiect expus ca prinos zeilor păgâni, deci ceva închinat diavolului și care trebuie separat de credincioși].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ANATEMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [accentuat și: anátemă]

– Din limba neogreacă anáthema.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANATEMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATÉMĂ anatemae forme termen bisericesc Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie. [G.-D. anatemei; accentuat și anátemă] /<ngr. anathéma
Forme diferite ale cuvantului anatema: anatemae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ANATEMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATEMĂ substantiv (termen bisericesc) afurisenie, afurisire, blestem, excomunicare, (învechit) proclețenie, procleție. (A arunca anatema asupra cuiva.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ANATEMĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [accentuat și: anátemă]

– limba neogreacă anatema.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ANATEMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie.

– Din limba neogreacă anáthema.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ANATEMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ:
ANATÉMĂ substantiv feminin excludere a cuiva din sânul bisericii. (< limba franceza anathème, latina, greacă anathema)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

anatemă / anatemă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anatemă / anatemă:
anátemă / anatémă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anátemei / anatémei; plural anáteme / anatéme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

anatema
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatema:
anatema2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anatemaméz / Etimologie: din anatemă] (Înv) Anatemiza.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

anatemă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anatemă:
anatémă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anatémei; plural anatéme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

anatema
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatema:
anátema1 substantiv feminin vezi anatemă
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'ANATEMA ANATEMA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anatema
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anatema dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 147 / V: anatemaafema, anatemaaftema, anatemaaftima, anatemama, anatematima / V: înv anatematheanatema / A și:[1] anatematemă / Plural: anatemame / Etimologie: gr ανάθεμα] 1 Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva.
3 Îe A arunca sau a rosti anatema împotriva sau asupra cuiva, a lovi cu anatema pe cineva A afurisi.
ANATÉMĂ anatemae forme termen bisericesc Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie.
A arunca anatema asupra cuiva.
Anatema2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anatemaméz / Etimologie: din anatemă] Înv Anatemiza.

GRAMATICA cuvântului anatema?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anatema.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anatema poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul anatema sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul anatemă are forma: anatéme

CUM DESPART ÎN SILABE anatemă?
Vezi cuvântul anatemă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anatemă?
[ a-na-te-mă ]
Se pare că cuvântul anatemă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL anatema

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Car funebru sau funerar, mortuar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-i plăcea ceva foarte mult
ramură a matematicii care se ocupă cu studiul operațiilor făcute cu vectori
dric
fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app