eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bine grai


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Bine [ bi-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU bine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bine grai în mai multe dicționare

Definițiile pentru bine grai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE2 substantiv neutru singular (În opoziție cu rău)

1. Ceea ce aduce mulțumire, satisfacție, folos; ceea ce își dorește cineva, ceea ce îi place cuiva; (stare de) mulțumire, fericire, bunăstare. Spunea: Într-o zi, Măriucă... are să odrăslească și pentru noi binele. Ai să-mi fii nevastă. Și mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. CAMILAR, N. I 21. Nimic nu mi se părea mai măreț decît acțiunea închinată binelui celor mulți. SADOVEANU, N. forme 144. Să trăiască în bine și în îndestulare. SBIERA, P. 23. Mă voi încrede... fratelui tău... după ce-mi va dovedi că-mi verb reflexiv:ea binele. ISPIRESCU, L. 2l.
       • Locuţiune adverbiala Cu bine = cu succes, în mod, fericit. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba. ISPIRESCU, L. 18. (Mai ales în formule de urare sau de salut) Rămîneți cu bine și cu sănătate! SADOVEANU, N. forme 21. Veniți, dragi păsări, înapoi

– Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. Di-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi, rămîi cu bine! Mă voi feti în calea mea De tine. EMINESCU, O. I 187. Noroc bun... și la anu cu bine! ALECSANDRI, P. 673.
       • Expresia: A i se fi urît cu binele, se spune cînd cineva comite imprudențe, riscîndu-și situația. A da binelui cu piciorul = a disprețui o situație bună și a o pierde din vina lui. Să auzim de bine! vezi auzi. (Exclamație intercalată în text) Și-apoi dă, doamne, bine! = și-apoi numai să te ții! După aceasta se începe nunta, și-apoi dă, doamne, bine! lumea de pe lume s-a strîns de privea. CREANGĂ, P. 279. (Rămășiță a concepțiilor mistice) A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun, a nu fi a bună. Nu-i a bine iarna asta. Nu-i semn bun. DAVIDOGLU, M. 16. Dar nu mai tăceți, măi?... zise Lăți-Lungilă. Parcă nu faceți a. bine, de nu, vă mai astîmpără dracul nici la verb reflexiv:emea asta! CREANGĂ, P. 254.

2. Ceea ce e recomandabil sau de dorit din punct de vedere moral. Binele l-au învățat oamenii întîi unii de la alții. GOLESCU, Î. 20.
       • Locuţiune adverbiala Cu binele = cu vorbe bune, cu blîndețe. De-ai fi venit cu binele... poate m-aș fi înduplecat. ISPIRESCU, L. 76. Mai întîi îi rugai cu binele să ne lase să trecem înainte; nu fu cu putință. BOLINTINEANU, O. 301.
       • Expresia: A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva), a spune lucruri bune (despre cineva). A se lua cu binele pe lîngă cineva = a se purta frumos cu cineva, a linguși pe cineva pentru a-i cîștiga bunăvoința. A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit cu cineva. Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă pentru verb reflexiv:ednicia și curățenia ei. ISPIRESCU, la TDRG. A avea (pe cineva) în de bine vezi avea.
       • Compus: om de bine = persoană care practică binele, care verb reflexiv:ea binele... Om de bine, de credință, ce Moldova ți-ai iubit Și... fapta bună ai slăvit. ALECSANDRI, P. I 198.

3. (Concretizat) Faptă bună. Mi-a făcut un mare bine.
       • Expresia: Fă bine și... (sau de...) = fii bun (și...), te rog (să...), ai bunătatea (și...). Faceți bine și-mi dați puțină apă să beau, căci nu mai pot de sete.. RETEGANUL, IV 39. (Amenințător) Fă bine și pleacă de aici, c-o pățești! (Moldova) A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva. Mă duc la el: Cumătre-Gavrilă... fă-mi bine c-o sută de lei. SADOVEANU, N. forme M-am rugat de el și mi-a făcut bine c-un gologan. MIRONESCU, S. A. 76.
♦ Folos, avantaj. Din împăcarea aceasta: nu aștepta verb reflexiv:eun bine. NEGRUZZI, S. I 150.
       • Locuţiune adverbiala În bine = spre folosul, în avantajul cuiva. De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu... Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! ALECSANDRI, P. A. 37.
       • Expresia: A-i face (cuiva) bine = a da ajutor, a ajuta. Ploaia a făcut mult bine semănăturilor. ▭ L-am trimis, că-i om cu-nvățătură Poate că va face bine țării. BENIUC, vezi 136. Pune în vin roș de zece ori cincisprezece picături și-i face bine. SADOVEANU, N. forme 35. Să-ți fie de bine! = (urare adresată celui care tocmai termină de băut sau de mîncat) să-ți fie de folos! să-ți priască!

4. (Numai în locuţiune adverbiala) De-a binelea (sau de-a binele) = bine de tot, așa cum trebuie. Afară se întunecase de-a binelea. SADOVEANU, P. S. 61. Se împrimăvărase de-a binele și oamenii se găteau de arat. SANDU-ALDEA, U. P. 24. Eu gîndesc.. pe după amiază să-ți pun de-a binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. De bine de rău = și mai bine și mai rău, mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință, cumva. Pînă prin postul mare uneori, de bine de rău se mai trăgea targa pe uscat. PAS, Z. I 131.

– Formă gramaticală: (în locuțiuni) binelea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bine
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bine:
bine [Atestat: COD. VOR. 126 / Etimologie: moștenit din latinescul bene] 1 av În mod prielnic, avantajos. 2 av (Îe) A(-i) prinde cuiva bine (să...) A-i fi de folos... 3 av (Îe) A(-i) veni cuiva bine (să...) A fi avantajat de o situație. 4 av (Îe) A-i merge bine A prospera. 5 av (Îe) A sta bine A fi într-o situație avantajoasă. 6 av (Îae; rar) A fi bogat. 7 av (Îe) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși), fii (sau fiți) binevenit (sau veniți), bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși) 8 av (Îe) Îmi pare bine (de cunoștință) Formulă folosită când faci cunoștință cu cineva. 9 av (îe) A(-i) fi (cuiva) bine A fi sănătos. 10-11 av (Îe) A se (sau a-I) face bine A se face (sau a face pe cineva) sănătos. 12 av (Îe) (Ce), nu ți-e bine (Ce), nu ești sănătos? 13 av (Îae) (Ce), ești nebun? 14 av Conform regulilor eticii sociale Si: cuminte, cuviincios. 15 av (Îe) A trăi (sau a se avea) bine cu cineva A trăi în înțelegere. 16 av (Pop; îe) A se avea bine cu cineva A se iubi cu cineva. 17 av (Fam; îe) bine ți-a făcut ! Așa se cuvenea să-ți facă. 18 av (Îe) Șezi bine Astâmpără-te. 19 av Conform regulilor esteticii Si: agreabil, frumos, minunat. 20 av (despre haine; îe) A sta (sau șade) bine A se potrivi. 21 a (despre oameni) Armonios dezvoltat (și elegant). 22 av În concordanță cu adevărul Si: clar, deslușit, exact, lămurit, limpede, precis. 23 av (Îe) A vedea bine A observa. 24 av (Îlav) De-a binelea Cu adevărat. 25 av (Îe) Vezi bine că Firește. 26 av (Îe) Ba bine că nu Desigur. 27 av Bine, facem așa! Exprimă o afirmație. 28 av (Îe) (Că) bine zici Ai dreptate. 29 av (Îe) Ei bine... După cum spuneam... 30 av Cu atenție. 31 av Cu grijă. 32 av Deplin. 33 av (La comparativ) Mult. 34 av Mult și prielnic. 35 av (despre obiecte; îe) A pune bine A ascunde. 36 av (Îe) A pune bine (pe cineva) A ponegri. 37 av (Îe) A se pune bine (cu cineva) A face pe plac (cuiva). 38 av (Îe) A aranja bine (pe cineva) A bate bine. 39 av (Îae) A pune într-o situație proastă (prin intrigi). 40 sns Ceea ce aduce mulțumire sau folos cuiva. 41 sns Mulțumire. 42 sns Noroc. 43 sns Belșug. 44 sns (Înv; îe) De când binele De mult. 45 sns (Îe) Cu bine Cu fericire, cu noroc. 46 sns (Îs) Om de bine Om care ajută pe cei din juridic 47 sns (Îe) Să auzim de bine, Dă, Doamne bine Formule de salut sau de urat. 48 sns (Îe) A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva)

– (cu ceva) A ajuta (pe cineva) la nevoie. 49 sns (Jur; înv; îe) În binele (cuiva) în favoarea cuiva. 50 sns (Îe) Să-ți (sau să vă) fie de bine! Să-ți fie de folos. 51 sns (îae; im) Se spune cuiva care a procedat (greșit), împotriva sfaturilor. 52 sns (înv; îe) Cu bine Binevoitor. 53 sns (înv; îae) Îndatoritor. 54 sns (Îe) Cu binele, (rar) în de bine Cu blândețe. 55 sns (Îe; înv) A lua (pe cineva sau cuiva ceva) în (nume de) bine A se arăta mulțumit și binevoitor cu cineva. 56 sns (Îe) A vorbi (sau, înv, a grăi) de bine A lăuda (pe cineva). 57 sns (Îe) Nu-i a bine Ceva merge rău. 58 sns (Înv) Avere. 59 Ceea ce corespunde cu morala. 60 sna (Fiz) Obiectul moralei ca știință.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE adverb, substantiv neutru

I. adverb

1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
       • Expresia: A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică.
       • (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! Fii (sau fiți) bine venit (veniți)! Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși)!
       • (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos! te simți rău?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile?

2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine.
       • Expresia: (familial și ironic) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)!
♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta îți stă bine
       • (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere.
♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
       • De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat.
♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum verb reflexiv:ei tu!
       • Expresia: (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam...
♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață.

3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine.
♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine.
♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine.
       • Compuse: bine-crescut = care a primit o bună educație, cu maniere frumoase, cuviincios; bine-cunoscut = celebru; bine-venit = care vine la momentul potrivit, agreat, oportun; a cărui sosire face plăcere.

II. substantiv neutru

1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
       • Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său.
       • Expresia: A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ironic) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva).

2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
       • Expresia: A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit.

3. (filozofie; articulat) Obiectul moralei ca știință.

– latina bene (sensul II 3, calc după greacă agathós, germana das Gut).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE adverb, substantiv neutru sg.

I. adverb

1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
       • Expresia: A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică.
       • (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)!
       • (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile?

2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine.
       • Expresia: (familial și ironic) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)!
♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine.
       • Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă).
♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
       • De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat.
♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum verb reflexiv:ei tu!
       • Expresia: (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam...
♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață.

3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine.
♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine.
♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine.

II. substantiv neutru sg.

1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
       • Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său.
       • Expresia: A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ironic) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva).

2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
       • Expresia: A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit.

3. (filozofie; articulat) Obiectul moralei ca știință.

4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

– latina bene (în sensul II 3, calc după greacă agathós, germana das Gut).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BINE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE1 adverb

I.

1. În mod convenabil, după cum își dorește cineva. Câtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare (JARNÍK-BÎRSEANU).
       • Expresia: A fi (sau a face, a se simți) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sănătatea) = a fi sănătos. A (se) face bine = a (se) însănătoși. A nu-i fi bine = a fi bolnav; (familial) a fi nebun. A(-i) prinde (cuiva) bine = a(-i) fi (cuiva) de folos. A sta bine = a fi bogat. A-i veni bine (să...) = a găsi momentul prielnic (să...), a-i fi la îndemână (să...). (Decât...) mai bine să... = (decât...) prefer să... Dacă (sau de)..., e bine = dacă (sau de)..., poți fi mulțumit. Bine-ai venit! formulă de salut la primirea unui musafir. Bine v-am găsit! formulă de salut pe care o spune un nou venit.

2. În mod plăcut, agreabil. Floarea miroase bine.
       • Expresia: E bine = e verb reflexiv:eme bună.

3. În mod comod, confortabil. S-așază mai bine pe prispă (CAMILAR).

4. (Eliptic, cu sensul unei propoziții afirmative) Sunt de acord, îmi convine. Bine, Ivane, du-te (CREANGĂ).
       • Expresia: Ba bine că nu! = se înțelege! firește! Ei bine! = fie (și așa)! Bine că... = noroc că...

II.

1. Cum trebuie, cum se cere.
       • Expresia: A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la păstrare, la o parte. (familial) A pune bine (pe cineva) = a ponegri (pe cineva) căutând să-i prejudicieze situația. Bine-rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale... (CREANGĂ).

2. Conform realității, adevărului; exact, precis; corect, just.
       • Expresia: A ști (prea) bine (ceva). = a) a ști (ceva) mai dinainte; b) a fi convins de ceva. Să știu bine că... = măcar să..., chiar dacă... A vedea bine = a-și da seama (de ceva). Vezi bine (că...) = firește, negreșit. (Că) bine zici = așa este, ai dreptate.

3. În mod reușit, frumos. A cânta bine.
       • Expresia: A-i sta (sau a-i ședea) bine = a i se potrivi.
       • (Adjectival, fam.) Un bărbat bine.

4. În conformitate cu cerințele sociale, morale, profesionale etc. Se poartă bine.
       • Expresia: A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil. A face bine (să...) = a proceda așa cum e (mai) potrivit. Nu faci bine ceea ce faci! (CREANGĂ). Bine ți-a făcut! = așa-ți trebuie!

III. (Cu sens întăritor)

1. De-a binelea, de tot, pe deplin. Vorba bine nu sfârșea Și de cale se gătea (ALECSANDRI).

2. Tare mult, foarte...
       • Expresia: Mai bine (de...) = mai mult (de...). Mult și bine = foarte mult. (familial) De bine ce... = abia, cu toate că. De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine = a dormi adânc, fără întrerupere. A mânca bine = a mânca mult, din lucruri bune.

– latina bene.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BINE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE2 substantiv neutru sg.

1. Mulțumire, fericire, bunăstare.
       • Locuţiune adverbiala Cu bine = cu succes, în mod fericit.
       • Expresia: A i se fi urât cu binele, se spune când cineva își riscă situația, comițând imprudențe. A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună. A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun.

2. Ceea ce este recomandabil din punct de vedere moral.
       • Locuţiune adverbiala Cu binele = cu vorbe bune, cu blândețe.
       • Expresia: A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). A se lua cu binele pe lângă cineva = a se purta frumos cu cineva, a-l linguși pentru a-i câștiga bunăvoința. A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva.
       • Compus: om-de-bine = om care face fapte bune, care se preocupă de mulțumirea celorlalți.

3. (concretizat) Faptă bună.
       • Expresia: Fă bine și... (sau de...) = fii bun și... (sau de...). (regional) A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva.
♦ Folos, avantaj.
       • Expresia: A-i face (cuiva) bine = a ajuta (pe cineva). Să-ți fie de bine! = a) (urare adresată celui care termină de mâncat sau de băut) să-ți priască!; b) (ironic) nu ai decât să suporți toate consecințele (faptelor tale)!

4. (În expresie) De-a binele(a) = bine de tot; așa cum trebuie. De bine, de rău = după posibilități, mai mult sau mai puțin; cumva. [Formă gramaticală: (în expresie) binele(a)]

– latina bene.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BINE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE1 adverb

1) În mod favorabil; în mod prielnic. * A(-i) prinde bine cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva bine (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână.

2) Așa cum se cere; după toate regulile. A lucra bine.

3) În mod corect și frumos. A scrie bine. A cânta bine.

4) În concordanță deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A ști bine.
       • Că bine zici ai dreptate. A ști prea bine ceva a) a fi convins de ceva; b) a ști ceva dinainte.

5) Plin de sănătate; sănătos.

6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca bine.
       • Mult și bine foarte mult.

7) De tot; pe deplin. E beat bine.

8) (cu sensul unei propoziții aprobative) Îmi convine; de acord. * Ei bine! fie! Ba bine că nu! desigur; se înțelege. /<lat. bene

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINE:
BINE adverb, adjectiv, substantiv, interjecție

1. adverb agreabil, plăcut. (A fost bine în concediu.)

2. adjectiv prezentabil. (Un om bine.)

3. adverb amical, prietenește, prietenos. (M-a primit bine.)

4. adverb comod, confortabil, (Muntenia) tabla-bașa. (Așază-te bine!)

5. adverb cumsecade, (învechit și regional) tare. (Să-l repare bine.)

6. adverb corect, just. (Ai procedat bine.)

7. adverb corect, exact, precis. (A-i da bine un calcul.)

8. adverb clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (regional) răzvedit. (Vede bine.)

9. adverb intens, puternic, tare, vîrtos, zdravăn. (Plouă bine. )

10. substantiv binefacere. (Îți mulțumesc pentru bine pe care i l-ai făcut.)

11. interjecție bravo!, perfect!, (turcism învechit) aferim!, mașala!

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BINE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BINE:
BÍNE2 n.

1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); faptă bună. * Cu binele cu blândețe și cu bunăvoință. A-i face cuiva bine a ajuta pe cineva. A-i face cuiva bine cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva.

2) Stare de satisfacție. A ajunge la bine. /<lat. bene

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BINE
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BINE:
BINE adverb

1. Binică, munt, (RI XV 271); Binescu, Dim. (Sd XVIII); Binești substantiv (16 A III 42); Bineș, Iorest mold. (TC II).

2. Ghineț, Ion, mold. (Sd VII 304), din variantă dialectale: ghine, ghinețe.

3. Apropieri: Bincea, olt. (AO XVIII 135); Bineva substantiv (Dm).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

bine
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bine:
bíne substantiv neutru, articulat bínele
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bine
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bine:
bíne2 substantiv neutru, articulat bínele
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Bine
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bine:
Bine ≠ rău, prost
Definiție sursă: Dicționar de antonime

bine
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bine:
bíne adverb
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bine
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bine:
bíne1 adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BINE GRAI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bine
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
2 av Îe A-i prinde cuiva bine să.
3 av Îe A-i veni cuiva bine să.
4 av Îe A-i merge bine A prospera.
5 av Îe A sta bine A fi într-o situație avantajoasă.
7 av Îe bine ai sau ați venit sănătos, sănătoși, fii sau fiți binevenit sau veniți, bine te-am sau v-am găsit sănătos, sănătoși 8 av Îe Îmi pare bine de cunoștință Formulă folosită când faci cunoștință cu cineva.
9 av îe A-i fi cuiva bine A fi sănătos.
10-11 av Îe A se sau a-I face bine A se face sau a face pe cineva sănătos.
12 av Îe Ce, nu ți-e bine Ce, nu ești sănătos? 13 av Îae Ce, ești nebun? 14 av Conform regulilor eticii sociale Si: cuminte, cuviincios.
15 av Îe A trăi sau a se avea bine cu cineva A trăi în înțelegere.
16 av Pop; îe A se avea bine cu cineva A se iubi cu cineva.
17 av Fam; îe bine ți-a făcut ! Așa se cuvenea să-ți facă.
18 av Îe Șezi bine Astâmpără-te.
20 av despre haine; îe A sta sau șade bine A se potrivi.
23 av Îe A vedea bine A observa.
24 av Îlav De-a binelea Cu adevărat.
25 av Îe Vezi bine că Firește.
26 av Îe Ba bine că nu Desigur.
28 av Îe Că bine zici Ai dreptate.
29 av Îe Ei bine.
35 av despre obiecte; îe A pune bine A ascunde.
36 av Îe A pune bine pe cineva A ponegri.
37 av Îe A se pune bine cu cineva A face pe plac cuiva.
38 av Îe A aranja bine pe cineva A bate bine.
44 sns Înv; îe De când binele De mult.
45 sns Îe Cu bine Cu fericire, cu noroc.
46 sns Îs Om de bine Om care ajută pe cei din juridic 47 sns Îe Să auzim de bine, Dă, Doamne bine Formule de salut sau de urat.
48 sns Îe A face cuiva un mare bine sau a face cuiva – cu ceva A ajuta pe cineva la nevoie.
49 sns Jur; înv; îe În binele cuiva în favoarea cuiva.
50 sns Îe Să-ți sau să vă fie de bine! Să-ți fie de folos.
52 sns înv; îe Cu bine Binevoitor.
54 sns Îe Cu binele, rar în de bine Cu blândețe.
55 sns Îe; înv A lua pe cineva sau cuiva ceva în nume de bine A se arăta mulțumit și binevoitor cu cineva.
56 sns Îe A vorbi sau, înv, a grăi de bine A lăuda pe cineva.
57 sns Îe Nu-i a bine Ceva merge rău.
* A-i prinde bine cuiva ceva a-i fi de folos.
A-i veni cuiva bine să.
A lucra bine.
A scrie bine.
A cânta bine.
A ști bine.
       • Că bine zici ai dreptate.
A ști prea bine ceva a a fi convins de ceva; b a ști ceva dinainte.
A mânca bine.
       • Mult și bine foarte mult.
E beat bine.
* Ei bine! fie! Ba bine că nu! desigur; se înțelege.
A fost bine în concediu.
Un om bine.
M-a primit bine.
Așază-te bine! 5.
Să-l repare bine.
Ai procedat bine.
A-i da bine un calcul.
Vede bine.
Plouă bine.
Îți mulțumesc pentru bine pe care i l-ai făcut.
Să-l repare bine.
Ai procedat bine.
Vede bine.
* Cu binele cu blândețe și cu bunăvoință.
A-i face cuiva bine a ajuta pe cineva.
A-i face cuiva bine cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva.
A ajunge la bine.

GRAMATICA cuvântului bine?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bine.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bine poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul bine sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE bine?
Vezi cuvântul bine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bine?
[ bi-ne ]
Se pare că cuvântul bine are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL bine
Inţelegi mai uşor cuvântul bine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Cu bine = cu succes, în mod, fericit
A da binelui cu piciorul = a disprețui o situație bună și a o pierde din vina lui
Exclamație intercalată în text Și-apoi dă, doamne, bine! = și-apoi numai să te ții! După aceasta se începe nunta, și-apoi dă, doamne, bine! lumea de pe lume s-a strîns de privea
Rămășiță a concepțiilor mistice A nu fi sau a nu face a bine = a nu fi semn bun, a nu fi a bună
Locuţiune adverbiala Cu binele = cu vorbe bune, cu blîndețe
A vorbi pe cineva de bine = a lăuda pe cineva, a spune lucruri bune despre cineva
A se lua cu binele pe lîngă cineva = a se purta frumos cu cineva, a linguși pe cineva pentru a-i cîștiga bunăvoința
A lua pe cineva sau a-i lua cuiva ceva în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit cu cineva
Compus: om de bine = persoană care practică binele, care verb reflexiv:ea binele
= fii bun și
Amenințător Fă bine și pleacă de aici, c-o pățești! Moldova A face cuiva bine cu ceva = a împrumuta pe cineva cu ceva
Locuţiune adverbiala În bine = spre folosul, în avantajul cuiva
A-i face cuiva bine = a da ajutor, a ajuta
Să-ți fie de bine! = urare adresată celui care tocmai termină de băut sau de mîncat să-ți fie de folos! să-ți priască! 4
Numai în locuţiune adverbiala De-a binelea sau de-a binele = bine de tot, așa cum trebuie
De bine de rău = și mai bine și mai rău, mai mult sau mai puțin, după posibilități, după putință, cumva
A-i prinde cuiva bine un lucru, o învățătură, o întâmplare = a-i fi de folos, a-i fi prielnic
= a-i veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică
Ce, nu ți-e bine? = a ce, nu ești sănătos! te simți rău?; b ce, ești nebun? nu ești în toate mințile? 2
familial și ironic Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat
Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea! De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat
♦ Având valoarea unei afirmații Bine, am să procedez cum verb reflexiv:ei tu! Că bine zici = că zici așa cum trebuie
= după cum spuneam
Compuse: bine-crescut = care a primit o bună educație, cu maniere frumoase, cuviincios; bine-cunoscut = celebru; bine-venit = care vine la momentul potrivit, agreat, oportun; a cărui sosire face plăcere
Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său
A face cuiva un mare bine sau a face cuiva bine cu ceva = a ajuta pe cineva la nevoie
Să-ți sau să vă fie de bine! = a să-ți sau să vă fie de sau cu folos!; b ironic se spune cuiva care a procedat greșit împotriva sfaturilor primite
A vorbi pe cineva de bine = a lăuda pe cineva
A lua pe cineva cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit
A-i prinde cuiva bine un lucru, o învățătură, o întâmplare = a-i fi de folos, a-i fi prielnic
= a-i veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică
Ce, nu ți-e bine? = a ce, nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b ce, ești nebun? nu ești în toate mințile? 2
familial și ironic Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat
Bărbat sau femeie bine făcută = bărbat sau femeie chipeșă
Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea! De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat
♦ Având valoarea unei afirmații Bine, am să procedez cum verb reflexiv:ei tu! Că bine zici = că zici așa cum trebuie
= după cum spuneam
Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său
A face cuiva un mare bine sau a face cuiva bine cu ceva = a ajuta pe cineva la nevoie
Să-ți sau să vă fie de bine! = a să-ți sau să vă fie de sau cu folos!; b ironic se spune cuiva care a procedat greșit împotriva sfaturilor primite
A vorbi pe cineva de bine = a lăuda pe cineva
A lua pe cineva cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit
A fi sau a face, a se simți bine sau a-i fi sau a-i merge bine cu sănătatea = a fi sănătos
A se face bine = a se însănătoși
A nu-i fi bine = a fi bolnav; familial a fi nebun
A-i prinde cuiva bine = a-i fi cuiva de folos
A sta bine = a fi bogat
= a găsi momentul prielnic să
= decât
, e bine = dacă sau de
E bine = e verb reflexiv:eme bună
Ba bine că nu! = se înțelege! firește! Ei bine! = fie și așa! Bine că
= noroc că
A pune ceva bine = a pune ceva la păstrare, la o parte
Familial A pune bine pe cineva = a ponegri pe cineva căutând să-i prejudicieze situația
Bine-rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități
= a a ști ceva mai dinainte; b a fi convins de ceva
= măcar să
A vedea bine = a-și da seama de ceva
= firește, negreșit
Că bine zici = așa este, ai dreptate
A-i sta sau a-i ședea bine = a i se potrivi
A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil
= a proceda așa cum e mai potrivit
Bine ți-a făcut! = așa-ți trebuie! III
= mai mult de
Mult și bine = foarte mult
= abia, cu toate că
A dormi bine = a dormi adânc, fără întrerupere
A mânca bine = a mânca mult, din lucruri bune
Locuţiune adverbiala Cu bine = cu succes, în mod fericit
A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună
A nu fi sau a nu face a bine = a nu fi semn bun
Locuţiune adverbiala Cu binele = cu vorbe bune, cu blândețe
A vorbi pe cineva de bine = a lăuda pe cineva
A se lua cu binele pe lângă cineva = a se purta frumos cu cineva, a-l linguși pentru a-i câștiga bunăvoința
A lua pe cineva sau a-i lua cuiva ceva în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva
Compus: om-de-bine = om care face fapte bune, care se preocupă de mulțumirea celorlalți
= fii bun și
Regional A face cuiva bine cu ceva = a împrumuta pe cineva cu ceva
A-i face cuiva bine = a ajuta pe cineva
Să-ți fie de bine! = a urare adresată celui care termină de mâncat sau de băut să-ți priască!; b ironic nu ai decât să suporți toate consecințele faptelor tale! 4
În expresie De-a binelea = bine de tot; așa cum trebuie
De bine, de rău = după posibilități, mai mult sau mai puțin; cumva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bine

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi bun sau ușor la sau de cap sau a avea cap ușor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în practica religioasă creștină ultima zi înainte de începerea unui post îndeosebi a postului paștelui; petrecere care are loc cu acest prilej
insectă mică, dipteră, a cărei înțepătură veninoasă poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor simulium columbaczense
a fi deștept
a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app