 | as |
|
| Cântăreț [ cân-tă-reț ] VEZI SINONIME PENTRU cântăreț PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cantaret filozof în mai multe dicționareDefinițiile pentru cantaret filozof din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăreț 1. Solist* sau corist de operă, operetă, filarmonică etc. 2. Absolvent (sau nu) al unei școli de cântăreți bisericești, care susține cântarea de strană*, singur sau ajutat de alți practicanți sau cântăreți benevoli. Fiecare termen bisericesc ort. are, pe lângă preot, și un c. Sin.: cantor*; dascăl*; pălimar; țârcovnic. vezi psalt; protopsalt; domestic. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÂNTĂREȚ: CÂNTĂRÉȚ cantareteáță (cantaretéți, cantaretéțe) m. și forme 1) Persoană care are darul de a cânta; artist care cântă din gură. cantaret de operă. 2) Persoană care cântă viața în versuri; poet. 3) (în biserică) Slujitor care citește sau cântă anumite pasaje în timpul serviciului divin; dascăl; psalt. /a cânta + sufix cantaretăreț Forme diferite ale cuvantului cantaret: cantareteáță cantaretéț Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÂNTĂREȚ: CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului cantaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăréț, cantareteáță [Atestat: BIBLIA (1688), 236 / Plural: cantareti, cantarete / Etimologie: cânta + -ăreț] 1-2 a Cântător (1-2). 3 Persoană care cântă (bine) cu vocea Si: cântător (3). 4 substantiv masculin și feminin (Prc) Artist care are profesiunea de a cânta cu vocea Si: cântător (4). 5 substantiv masculin și feminin Poet laudativ Si: cântător (5). Forme diferite ale cuvantului cantaret: cantareteáță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÂNTĂREȚ: CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care cântă; specializare care are profesiunea de a cânta. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului cantaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăreț m. 1. cel ce știe a cânta; 2. om sau femeie care cântă de profesiune; 3. în special cel ce cântă la biserică, dascăl; 4. figurat poet: străvechiul cântăreț (Omer). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăreț, -eață, cântăreți, -e substantiv masculin, substantiv feminin 1. trădător, vânzător. 2. informator. Forme diferite ale cuvantului cantaret: -eață Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăréț substantiv masculin, plural cântăréți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cântăreț: cântăréț substantiv masculin, plural cântăréți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂNTĂREȚ: CÂNTĂRÉȚ adjectiv verbal cântător. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CANTARET FILOZOF' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CÂNTĂREȚ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cântăreţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CÂNTĂRÉȚ cÂntĂreȚeáță cÂntĂreȚéți, cÂntĂreȚéțe m. CÂntĂreȚ de operă. /a cânta + sufix cÂntĂreȚăreț. Cântăréț, cÂntĂreȚeáță [Atestat: BIBLIA 1688, 236 / Plural: cÂntĂreȚi, cÂntĂreȚe / Etimologie: cânta + -ăreț] 1-2 a Cântător 1-2. Un mare cÂntĂreȚ de operă. |
GRAMATICA cuvântului CÂNTĂREȚ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cântăreţ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CÂNTĂREȚ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cântăreț? Vezi cuvântul cântăreț desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cântăreț?[ cân-tă-reț ] Se pare că cuvântul cântăreț are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CÂNTĂREȚ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vată de sticlă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cântăreț are forma: cântăréți
