eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție catel de mare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cățel [ că-țel ]
VEZI SINONIME PENTRU cățel PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului catel de mare în mai multe dicționare

Definițiile pentru catel de mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cățel:
cățél substantiv masculin [Atestat: ANON. CAR. / V: catelțắl / Plural: catelei / Etimologie: moștenit din latinescul catellus] 1 Pui de câine (de curând născut, care încă suge). 2-3 (Pan; șhp) Câine (mic). 4 (Îe; îlav) (A pleca) cu catel, cu purcel (A pleca) cu întreaga familie și cu tot ce are. 5 (Îs) Ușa catelului Ușă secretă. 6 (Zgl; îc) catelul-pământului Orbeț (Spalax microphtalmus). 7 (Zgl; îc) catelde-mare Corosbină (Blennius sanguinolentus). 8 (Zgl; îc) catel de-frasin (sau catelul-frasinului) Cantaridă (Lytta vesicatoria). 9 (Îe) A asculta la catelul-pământului A dormi adânc. 10 (Îae) A fi mort. 11 (Pan) Pui de orice alt animal (sălbatic) care seamănă cu câinele (lup, urs, vulpe etc.). 12 (Fig) Om lingușitor și fără scrupule. 13 (Fig) Expresie de dezmierdare adresată unui copil. 14 (Ent) Larvă de albină. 15 (Med; pop; șîc catelei (-de-turbă) Boală la om (sau la vite) sub forma unor bășicuțe ce se fac sub limbă, primăvara. 16 (Med; pop; îae) Vine de sub limbă, pe care sunt înșirate mai multe formațiuni. 17 (Îe) A-i face cuiva catelei pe inimă A-l supăra rău. 18 (Bot; mpl) Parte a unei căpățâni de usturoi. 19 (Țes; Ban) La râșchiat, unitate de măsură a firelor din motcă, egală cu 20 de jerbe (sau cu 60 de fire). 20 Dinte aflat la coada coasei, perpendicular pe aceasta, care intră într-o scobitură. 21 (Îdt) Parte în care intră veriga unei uși. 22-23 Parte (crestată) a cheii, care intră în gaura cheii. 24 (Țes) Scândurică cu crestături folosită pentru a opri sulurile războiului de țesut să dea înapoi Si: cordenci, cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. 25 (La construcții) Butuc pe care se sprijină o parte orizontală a unei mașini motrice care transmite mișcarea. 26 Capăt al unui stâlp, cioplit pentru a intra în scobitura altui lemn. 27 Zimț. 28 Trăgătoare care se întrebuințează la descălțatul cizmelor Si: slugă. 29 Stâlp. 30 (Tsl; Mol) Piesă de metal găurită. 31 (Mol) Fire de barbă lăsate să crească numai sub buza inferioară Si: muscă. 32 (Ast; pop) Câinele-mic.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CĂȚEL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL, căței, substantiv masculin

I.

1. Pui de cîine. Luînd doi căței de la o cățea ce fătase de curînd, îi arătă doamnei sale. ISPIRESCU,

I. 64.
       • Expresia: Cu cățel, cu purcel = cu toată familia și cu întreg avutul. A plecat cu cățel, cu purcel.
♦ Puiul unor animale sălbatice asemănătoare cu cîinele. Cățel de lup.

2. figurat Om lingușitor și fără scrupule, dispus să facă orice. Unul ca Pascu și ca Mănescu, ca Ifrim și toți cățeii subprefectului... unii ca aceștia serbarea noastră n-au s-o tulbure. GALAN, Z. R. 27.

3. Compuse: cățelul-pămîntului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care trăiesc sub pămînt. Ceilalți cîni, care erau slobozi, începură să latre...

– Se vede c-au dat de cățelul-pămîntului, ori au simțit verb reflexiv:eo vulpe. SLAVICI, O. I 125. (Poetic) În codri-adînci cățelul-pămîntului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru, răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă.

II. Fiecare dintre bucățile care compun căpățîna de usturoi. Moșneagul se opri un moment din curățit cățeii de usturoi și mă privi nedumerit, fără să-mi răspundă. HOGAȘ, M. N. 66. verb reflexiv:eo cîțiva căței de usturoi și verb reflexiv:eo două cepe. Atîta era tot în casă. CONTEMPORANUL, III 922.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cățel
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cățel:
cățel m.

1. câine mic: cu cățel și cu purcel, cu tot ce are; 2 puiu de fiară: căței de vulpe;

3. cățelu-pământului, animal mărunt (mai mic de 25 cm.), din ordinul rozătoarelor, vioiu și sprinten, din a cărui blană se fac căptușeli (Spermophilus citilus): în codrii adânci cățelu-pământului tot latră EM.;

4. oul sau puiul de albină;

5. bulbi mici sau fire din rădăcina usturoiului;

6. dinte în broasca ușii sau la rădăcina coasei;

7. Moldova scândurică ale cării crestături opresc bețele ca sulurile răsboiului să nu dea înapoi;

8. plural bube mici ce se fac în jurul unui absces;

9. figurat lingușitor josnic, [latina CATELLUS; sensurile 4, 5 și 8 pornesc dela noțiunea de «puiu de fiară», generalizat; 6 și 7 fac aluziune la colții animalului, iar 9 la firea-i servilă ( vezi câine)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cățel
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cățel:
cățél m., plural eĭ (latina catĕllus, italiana catello, limba franceza cheau, spaniolă cadillo. despre limba română vine ung. kecel). Cîne mic, fie puĭ, fie coteĭ. (Se zice și despre puiĭ de lup orĭ de vulpe). figurat Om lingușitor, om de casa cuĭva. Larvă de albină. estoniană Mîner de cosie, de coporîĭe. Fam. Iron. Cu cățel, cu purcel, cu toată pojijia, cu toțĭ aĭ tăĭ și cu bagaju. A nu avea nicĭ cățel, nicĭ purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un cățel de usturoĭ (ca limba neogreacă selida), un fir din bulbu usturoĭuluĭ ( vezi baĭb). Cățelu (orĭ țîncu) pămîntuluĭ, un fel de cîrtiță năhutie maĭ mare (spalax), care prezentă 11 speciĭ, dintre care 5 în România (BSG. 1933, 412). Cățeĭ de turbă, un fel de beșicuțe care se fac supt limbă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CĂȚEL
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL, căței, substantiv masculin

I.

1. Pui de câine; prin extensie pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele).
       • Expresia: Cu cățel, cu purcel = cu toată familia și cu întreg avutul.

2. figurat Om lingușitor și fără scrupule, dispus să facă orice.

3. Compuse: cățelul-pământului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care trăiesc sub pământ; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă.

II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi.

– latina catellus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CĂȚEL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL, căței, substantiv masculin

I.

1. Pui de câine; prin extensie pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele).
       • Expresia: (familial) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are.

2. figurat Om lingușitor și fără scrupule.

3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă.

II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi.

– latina catellus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂȚEL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL, căței, substantiv masculin

I.

1. Pui de câine; prin extensie pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele).
       • Expresia: (familial) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are.

2. figurat Om lingușitor și fără scrupule.

3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă.

II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi.

– latina catellus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂȚEL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL cateli m.

1) Pui de câine.
       • Cu catel (și) cu purcel cu toți ai casei; cu toate catrafusele.

2) Pui de animal sălbatic asemănător câinelui. 3): catel de usturoi fiecare dintre bucățelele de usturoi care formează căpățâna. /<lat. cattellus
Forme diferite ale cuvantului catel: cateli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CĂȚEL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚEL substantiv l. (zoologie) cuțu.

2. (tehnic) cordenci, (regional) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (catel la războiul de țesut.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CĂȚEL
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚEL substantiv

1. Cățelean, Ioan (C Ștef);

– comis (Băl II).

2. Cățelești substantiv (Dm).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CĂȚEL
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂȚEL:
CĂȚÉL substantiv verbal cheotoare, măsea, pui, trăgătoare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cățel
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cățel:
cățel substantiv verbal CHEOTOARE. MĂSEA. PUI. TRĂGĂTOARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cățel
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cățel:
cățél substantiv masculin, plural cățéi, articulat cățéii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cățel
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cățel:
cățél substantiv masculin, plural cățéi, articulat cățéii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Cățel
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cățel:
Cățel ≠ dulău
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'CATEL DE MARE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cățel
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cățel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
/ V: cățelțắl / Plural: cățelei / Etimologie: moștenit din latinescul catellus] 1 Pui de câine de curând născut, care încă suge.
4 Îe; îlav A pleca cu cățel, cu purcel A pleca cu întreaga familie și cu tot ce are.
5 Îs Ușa cățelului Ușă secretă.
6 Zgl; îc cățelul-pământului Orbeț Spalax microphtalmus.
7 Zgl; îc cățelde-mare Corosbină Blennius sanguinolentus.
8 Zgl; îc cățel de-frasin sau cățelul-frasinului Cantaridă Lytta vesicatoria.
9 Îe A asculta la cățelul-pământului A dormi adânc.
15 Med; pop; șîc cățelei -de-turbă Boală la om sau la vite sub forma unor bășicuțe ce se fac sub limbă, primăvara.
17 Îe A-i face cuiva cățelei pe inimă A-l supăra rău.
CĂȚÉL cățeli m.
       • Cu cățel și cu purcel cu toți ai casei; cu toate catrafusele.
3: cățel de usturoi fiecare dintre bucățelele de usturoi care formează căpățâna.
Cățel la războiul de țesut.
Cățel la războiul de țesut.

GRAMATICA cuvântului Cățel?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cățel.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cățel poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Cățel sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul cățel are forma: cățéi

CUM DESPART ÎN SILABE cățel?
Vezi cuvântul cățel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cățel?
[ că-țel ]
Se pare că cuvântul cățel are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Cățel
Inţelegi mai uşor cuvântul cățel dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Cu cățel, cu purcel = cu toată familia și cu întreg avutul
Compuse: cățelul-pămîntului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care trăiesc sub pămînt
I 93; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă
Cu cățel, cu purcel = cu toată familia și cu întreg avutul
Compuse: cățelul-pământului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care trăiesc sub pământ; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă
familial Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are
cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă
familial Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are
cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cățel

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Floare nudă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a merge cu pași nesiguri, greu
a care are loc fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b care are loc neîntârziat, imediat, repede
floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente
a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app