eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție drum de fier


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Drum [ drum ]
VEZI SINONIME PENTRU drum PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului drum de fier în mai multe dicționare

Definițiile pentru drum de fier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM, drumuri, substantiv neutru

1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
       • Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferată.
       • Locuţiune adverbiala Peste drum = în față, vizavi. În drum = în mijlocul drumului; în calea drumeților; în văzul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni.
       • Expresia: A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta. A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire. Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși. A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.).
♦ Parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim.

2. Călătorie.
       • Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă.
       • Expresia: A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun! urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie.

3. Traiectorie.

– Din limba slavă (veche) drumŭ. conform limba bulgară, sârbo-croată drum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRUM
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM, drumuri, substantiv neutru

1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
       • Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferată.
       • Locuţiune adverbiala Peste drum = în față, vizavi. În drum = în mijlocul circulației; în calea tuturor; în văzul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni.
       • Expresia: A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpata. A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a adăposti, a ocroti pe cineva. Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși. A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.).
♦ Parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim.

2. Călătorie.
       • Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă.
       • Expresia: A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun! urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie.

3. Traiectorie.

– Din limba slavă (veche) drumŭ. conform limba bulgară, limba sârbă drum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRUM
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM drumuri m.

1) Fâșie de pământ lungă și îngustă special rezervată și amenajată pentru circulație; cale.
       • drum de țară drum nepietruit, neasfaltat. drum de fier cale ferată. Peste drum în față, vizavi. A pune pe cineva pe drumuri a face pe cineva să umble prin multe instanțe pentru a-și rezolva o problemă. Pe toate drumurile în toate părțile, oriunde. A rămâne (sau a ajunge) pe drumuri a) a-și pierde sursele de existență; a ajunge în mare sărăcie, neavând nici măcar adăpost; a) a rămine orfan. A arunca (a azvârli) pe cineva în drum a) a da afară din casă, lipsind de locuință; b) a da afară din serviciu, lipsind de mijloace de existență. A-i sta cuiva în drum a împiedica pe cineva în acțiunile sale. A ține (sau a păzi) drumul (sau drumurile) a) a umbla fără rost; b) a jefui oamenii de pe drum. A apuca alt drum a) a porni în altă direcție; b) a alege altă cale în viață. A-și face (sau a-și croi, a-și găsi) un drum în viață a-și face o situație; a se aranja. A ieși cuiva în drum a apărea în calea cuiva. A da drumul a) a lăsa din mână; b) a da libertate, a elibera; c) a lărgi o haină, desfăcând un tiv sau o cusătură; d) a lăsa pe cineva să intre sau să iasă din casă; e) a slobozi (un animal) de la legătură; f) a pune în funcțiune (o mașină, un motor, un aparat); h) a nu mai stăpâni (nervii, lacrimile etc.). A-și da drumul la gură (sau gurii) a vorbi mult și fară rost; a vorbi ce nu se cuvine.

2) Plecare într-un loc (mai) îndepărtat. A se pregăti de drum.
       • A-și căuta (sau a-și vedea) de drum a) a merge mai departe; b) a-și vedea de treabă; a nu se amesteca în treburile altora. drum bun! urare celui ce pornește la drum.

3) mai ales la plural Deplasări dese, repetate, pentru diferite treburi; umblătură.

4) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau un vehicul); traseu; itinerar; rută.

5) Cale parcursă în spațiu de un corp în mișcare; traiectorie; traseu. 6): drumul robilor Calea Lactee. /<sl. drumu
Forme diferite ale cuvantului drum: drumuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

drum
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru drum:
drum (drúmuri), substantiv neutru –

1. Cale de comunicație terestră, stradă, șosea. –

2. Călătorie, traseu, parcurs.

– Megl. drum. greacă δρόμος, direct (conform sicil. drom, calabrez dromu) sau prin intermediul limba slavă (veche) drumŭ (conform limba bulgară, limba sârbă, Hristos drum, albaneză dhrom). Filiera limba slavă (veche) era general admisă (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pușcariu, Dacor., VIII, 283) și pare posibilă, fără a fi necesară (conform Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Pușcariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvîntul limba slavă (veche) este rar astăzi (Vasmer, greacă, 54). Vocalismul din limba română s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (Diculescu). derivat drumar, substantiv masculin (Transilvania, călător, drumeț); drumaș, substantiv masculin; drumător, substantiv masculin (Transilvania, drumeț); drumeag (variantă drumeac), substantiv neutru (cărare); drumeț, substantiv masculin (Muntenia, călător); drumeție, substantiv feminin (călătorie, excursie); îndruma, verb (a arăta drumul, a conduce; a călăuzi, a sfătui; reflexiv, a se îndrepta, a o lua spre); îndrumător, adjectiv (care îndrumă; indicator). Țig. spaniolă cunoaște dubletele drom, direct din limba neogreacă, și drum, din limba română (Besses 70).
Forme diferite ale cuvantului drum: drúmuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

drum
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru drum:
drum n., plural urĭ (greacă dialect drúmos, limba neogreacă și vgr. drómos, loc de alergare, de unde și albaneză drom, vechea slavă drumŭ, limba bulgară sîrb. drum. vezi dîrmon, dromedar, ipo-, pro- și velo-drom). Cale, stradă: am ĭeșit la drum să văd ce e. Cale afară din oraș: pe drumu care duce la Vasluĭ. Călătorie: am făcut un drum lung. Hoțĭ de drumu mare, tîlharĭ vajnicĭ. Drum bătut, drum frecŭentat (șleah). Crucea drumuluĭ, răscruce, răspântie. A fi tot pe drum saŭ drumurĭ, a fi continuŭ în călătorie. A rămînea pe drumurĭ, a rămînea muritor de foame. Caută-țĭ (orĭ vezi-țĭ) de drum! du-te și nu te interesa de alțiĭ. A da drumu 1), a lăsa liber: a da drumu lacrimilor;

2) a congedia din serviciŭ. A-țĭ da drumu în jos, a te lăsa în jos (pe funie orĭ aruncîndu-te). Luă baniĭ și pe aicĭ țĭ-e drumu, luă baniĭ și dispăru. A o întinde la drum, a continua drumu. A te prepara de drum, a te prepara de călătorie. Drum de fer, cale ferată, drum cu șine de fer pe care trec vagoane trase de locomotivă. Drum bun! mergĭ sănătos!

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DRUM
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM s.

1. cale, (învechit și regional) potecă. (Nu-i sta în drum.)

2. drum-de-fier = cale-ferată, linie-ferată, (popular) șină, (Transilvania, Bucovina și Banat) ștrec.

3. călătorie, deplasare, voiaj, (învechit) plimbare, umblet. (Un drum lung și obositor.)

4. cursă, deplasare. (La primul drum, camionul s-a comportat bine.)

5. alergătură, cursă. (A făcut două drum în piață.)

6. itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (învechit, în Moldova) șleau. (drum urmat de un vehicul.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DRUM
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM substantiv

1.

– vecin (17 B III 54).

2. Drume (Giur 93; 17 B I 210, 328, II 168); -a pren. (AO XV 287); -a, Graur (Isp V1) etc.

3. Drumă zis și Drumeț, fam., 1690 (Isp IV1).

4. Drumeț,

I. (AO XV 157).

5. Druman (17 A IV 417; Isp I1; -a b. (Sur II).

6. Drumen, G. (T-Jiu).

7. Drumeanu (Acte Sc).

8. Drumenic t. (16 B III 142).

9. Drumău M. (Băl III).

10. Drumența b., olt., 1636 (Sd VII 5).

11. Drumar (Moț).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

drum
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drum:
drum n.

1. depărtare dela un punct la altul; drumul robilor, calea lactee (numită astfel fiindcă ar fi servit de călăuză robilor scăpați din mâinile Tătarilor);

2. călătorie: drum bun!

3. a da drumul, a lăsa să plece, a slobozi: am dat drumul argatului, câinilor;

4. cale de comunicațiune: drumuri județene, comunale. [greacă bizantin DRÓMOS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DRUM
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru DRUM:
DRUM unghiul format între direcția meridianului și traiectul obligat sau real urmat de aeronavă. Sin. unghi de drum.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

drum de fier
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drum de fier:
drum de fier n. cale ferată. [După limba franceza chemin de fer].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

drum
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drum:
drum substantiv neutru, plural drúmuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

drum
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drum:
drum substantiv neutru, plural drúmuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DRUM DE FIER'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL drum
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drum dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
DRUM drumuri m.
       • drum de țară drum nepietruit, neasfaltat.
Drum de fier cale ferată.
Peste drum în față, vizavi.
A pune pe cineva pe drumuri a face pe cineva să umble prin multe instanțe pentru a-și rezolva o problemă.
Pe toate drumurile în toate părțile, oriunde.
A rămâne sau a ajunge pe drumuri a a-și pierde sursele de existență; a ajunge în mare sărăcie, neavând nici măcar adăpost; a a rămine orfan.
A arunca a azvârli pe cineva în drum a a da afară din casă, lipsind de locuință; b a da afară din serviciu, lipsind de mijloace de existență.
A-i sta cuiva în drum a împiedica pe cineva în acțiunile sale.
A ține sau a păzi drumul sau drumurile a a umbla fără rost; b a jefui oamenii de pe drum.
A apuca alt drum a a porni în altă direcție; b a alege altă cale în viață.
A-și face sau a-și croi, a-și găsi un drum în viață a-și face o situație; a se aranja.
A ieși cuiva în drum a apărea în calea cuiva.
A da drumul a a lăsa din mână; b a da libertate, a elibera; c a lărgi o haină, desfăcând un tiv sau o cusătură; d a lăsa pe cineva să intre sau să iasă din casă; e a slobozi un animal de la legătură; f a pune în funcțiune o mașină, un motor, un aparat; h a nu mai stăpâni nervii, lacrimile etc.
A-și da drumul la gură sau gurii a vorbi mult și fară rost; a vorbi ce nu se cuvine.
A se pregăti de drum.
       • A-și căuta sau a-și vedea de drum a a merge mai departe; b a-și vedea de treabă; a nu se amesteca în treburile altora.
Drum bun! urare celui ce pornește la drum.
6: drumul robilor Calea Lactee.
Nu-i sta în drum.
Un drum lung și obositor.
La primul drum, camionul s-a comportat bine.
A făcut două drum în piață.
Drum urmat de un vehicul.

GRAMATICA cuvântului drum?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drum.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul drum poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul drum sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul drum are forma: drúmuri

CUM DESPART ÎN SILABE drum?
Vezi cuvântul drum desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drum?
[ drum ]
Se pare că cuvântul drum are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL drum
Inţelegi mai uşor cuvântul drum dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale
Hoț sau tâlhar de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui
Drum-de-fier = cale ferată
Locuţiune adverbiala Peste drum = în față, vizavi
În drum = în mijlocul drumului; în calea drumeților; în văzul tuturor
Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A bate sau a ține, a păzi drumul sau drumurile sau a umbla sau a fi, a sta pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
pe cineva pe drum sau pe drumuri = a da pe cineva afară din casă sau din serviciu; a lipsi pe cineva de cele necesare traiului; a sărăci pe cineva
A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire
Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă o treabă etc
A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale
A-și face sau a-și găsi, a-și croi un drum nou în viață = a începe o nouă carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși
A-și face drum = a a înainta prin eforturi într-o mulțime; b a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva
A apuca sau a lua alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva
A da drumul cuiva sau la ceva = a a lăsa din mână; b a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c a desface o cusătură, un tiv pentru a lărgi sau a lungi o haină
A-și da drumul = a a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b a începe să povestească, să facă destăinuiri; c a izbucni într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc
Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă
A-și căuta sau a-și vedea de drum = a a-și continua călătoria, a merge mai departe; b a nu se amesteca în treburile altuia
Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale
Hoț sau tâlhar de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui
Drum-de-fier = cale ferată
Locuţiune adverbiala Peste drum = în față, vizavi
În drum = în mijlocul circulației; în calea tuturor; în văzul tuturor
Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A bate sau a ține, a păzi drumul sau drumurile sau a umbla sau a fi, a sta pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpata
pe cineva pe drum sau pe drumuri = a da pe cineva afară din casă sau din serviciu; a lipsi pe cineva de cele necesare traiului; a sărăci pe cineva
A aduna pe cineva de pe drumuri = a adăposti, a ocroti pe cineva
Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă o treabă etc
A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale
A-și face sau a-și găsi, a-și croi un drum nou în viață = a începe o nouă carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși
A-și face drum = a a înainta prin eforturi într-o mulțime; b a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva
A apuca sau a lua alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva
A da drumul cuiva sau la ceva = a a lăsa din mână; b a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c a desface o cusătură, un tiv pentru a lărgi sau a lungi o haină
A-și da drumul = a a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b a începe să povestească, să facă destăinuiri; c a izbucni într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc
Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă
A-și căuta sau a-și vedea de drum = a a-și continua călătoria, a merge mai departe; b a nu se amesteca în treburile altuia
Drum-de-fier = cale-ferată, linie-ferată, popular șină, Transilvania, Bucovina și Banat ștrec

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL drum

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Consum specific?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
regional ridichioară, rapiță sălbatică
de aceea
cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc
persoană care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii și perfuzii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app