eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție floare de tranji


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Floare [ floa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU floare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului floare de tranji în mai multe dicționare

Definițiile pentru floare de tranji din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLOARE:
FLOÁRE, flori, substantiv feminin

I.

1. Parte a plantei, care cuprinde organele de reproducere sexuată, și care are de obicei o corolă frumos și variat colorată. Cîțiva flăcăi, pe din afara gardului, ocheau fetele și glumeau, lovindu-le cu cîte o floare. BUJOR, S. 95. În brațul drept Avea flori albe, dragi odoare, Și flori avea la-ncingătoare Și-n mînă flori, și flori la piept Și însăși ea era o floare. COȘBUC, P. II 258. Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85.
       • (Adesea la sg., cu înțeles colectiv) Salcîmii plini de floare Se uită lung spre sat. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei. CREANGĂ, A. 53. Cîmpul floare nu avea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 491.
       • figurat Veșnic floarea fericirii pe pămînt va fi în floare, Cînd în lumea cugetării, cugetarea va fi soare. BELDICEANU, P. 126.
       • locuțiune adjectiv În floare = a) înflorit, în perioada înfloririi. Un miros de salcîmi în floare venea dinspre grădină. SANDU-ALDEA, U. P. 31. Văzu struguri, unii copți... alții aguridă și alții tocmai în floare. ISPIRESCU, L. 146; b) (figurat) în plină strălucire, frumos, zdravăn, puternic. Mureau pe rînd, Cînd oameni în floare și cînd Micuții din fașe. TOMA, C. vezi 327. Ci tu rămîi în floare, ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. Un voinicel în floare pe-un alb fugar călare. ALECSANDRI, O. 211. În floarea vîrstei = tînăr. Bătrîni sînt prea puțini, mai toți oamenii în floarea vîrstei. BART, S. M. 34.
       • Expresia: Floare la ureche = lucru de puțină însemnătate, care nu produce îngrijorare. Ale noastre sînt flori la ureche pe lîngă cele ce spune în cărți. CREANGĂ, A. 22. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, fără nici un folos. Nu-i trebui lui Mercur să alerge mult, căci nu doară de florile mărului era el zeu alergător. ISPIRESCU, U.

7. Nu-l ducem noi la spînzurătoare numai așa de flori de cuc. CREANGĂ, P. 332. N-am crescut-o eu, n-am descîntat-o eu... de flori de cuc?... Adeluța-i a mea. ALECSANDRI, T. I 355.
       • (Adverbial; în expresie) A strînge degetele floare = a strînge degetele cap la cap. Făceai mîna puică, strîngînd degetele floare. DELAVRANCEA, la TDRG.

2. Orice plantă (erbacee) care face flori colorate. Să-și caute mireasă, Subțire ca o floare. GOGA, P. 97. Floarea cu coroana aurie se clătină ușor spre copilă, la adierea vîntului. IBRĂILEANU, S.

11. Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 192.
       • (Poetic) Nastasia s-a întors la moară plină de încredere, ca și cum ar fi crescut în ea o floare. SADOVEANU, M. C. 154.

3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă pînă la 2 metri, cu floarea galbenă îndreptată spre soare; e cultivată pentru semințele ei oleaginoase (Helianthus annuus); sora-soarelui, răsărită. Orașul vechi, cu izul amărui, Azi, își întoarce fața spre uzină Ca, după soare, floarea-soarelui. CASSIAN, H. 50. Bolta și-a cernit năframa Ca o mamă întristată, Floarea-soarelui pe cîmpuri Pleacă fruntea-ngîndurată. GOGA, P. 64. Floarea-soarelui, bătrînă, De pe-acum se sperie C-au să-i cadă în țărînă Dinții, de mizerie. TOPÎRCEANU, S. A. 65; (Moldova) floarea-brumei = brîndușă. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă, care la noi se cheamă «floarea-brumei». SADOVEANU, N. forme 35. În jurul lor răsăreau ici-colo din țărîna săracă brîndușe, florile-brumei. id. forme J. 364; (Transilvania) floare-domnească = garoafă, garofiță-de-munte. La ferești Cu flori-domnești, Dar în casă? Floare-aleasă. HODOȘ, P. P. 61; floare-de-colț sau (învechit) floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele albe, catifelate, ascuțite și dispuse în jurul inflorescenței; crește în regiunea alpină (Gnaphalium leontopodium); albumeală. Adela va rămînea pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei. IBRĂILEANU, A. 186; floarea-paștilor = breabăn.

II.

1. Desen, pictură, broderie, ornament etc., în formă de floare (I). Vestmînt avea țesut în floare Și-un brîu purta pe-ncingătoare. COȘBUC, P. I 122. O năframă cusută frumos cu flori de mătasă. CREANGĂ, A. 92.
       • figurat Lumina zilei, florile de umbră și de lumină din poieni... toate cereau ceva sufletului ei. SADOVEANU, O. IV 484. Gerul... depune flori de iarnă pe cristalul înghețat. ALECSANDRI, P. A. 113.

2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, borșului, laptelui acru etc. Iar de verb reflexiv:eți în poloboace să nu prindă vinul floare, Faceți cum făceau străbunii: la arminden beți pelin! BELDICEANU, P. 54.

3. (chimie, în expresie) Floare de pucioasă = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului.

4. Capul sau fața caracterelor tipografice (spre deosebire de suportul pe care sînt aplicate).
♦ Extremitatea lățită a cuiului unde se bate cu ciocanul. Floarea pironului.
       • (În expresie) Floarea cheii = parte a cheii care intră în broască sau în lacăt. III figurat Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați, de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, A.

9. O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună. ALECSANDRI, O. 184.
       • (Cu sens de superlativ prin repetarea cuvîntului ca atribut) Pînvineai, bade, la noi, Eram floarea florilor, Drăguța feciorilor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 158. IV. (Învechit și arhaizant) Culoare. Vîntul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz. COȘBUC, P. I 49. Și-apoi ce vin! De era roș, bătea-n floarea rubinului. CONTEMPORANUL, VI 385. Sînt acum trii polcuri de dragoni... îmbrăcați în roșu, afară de frac, care îi ca a ulanilor rusăști, iar floarea postavului ca a oștenilor moldovinești. KOGĂLNICEANU, S. 44. vezi (În expresie) Copil din flori = copil nelegitim.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FLOARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FLOARE:
FLOÁRE, flori, substantiv feminin

I.

1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată.
       • (La singular cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare.
       • locuțiune adjectiv În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; figurat (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr.
       • Expresia: Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap.

2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I

1) colorate.

3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (regional) floarea-brumei = brândușă; (regional) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum).

II. prin analogie

1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1).

2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc.

3. (chimie; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului.

4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul).
♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt.

III. figurat Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
       • (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (învechit) Culoare.

– latina flos, -ris.[1]

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FLOARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FLOARE:
FLOÁRE, flori, substantiv feminin

I.

1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată.
       • (La singular cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare.
       • locuțiune adjectiv În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; figurat (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr.
       • Expresia: Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap.

2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I

1) colorate.

3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (regional) floarea-brumei = brândușă; (regional) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum).

II. prin analogie

1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1).

2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc.

3. (chimie; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului.

4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat.
♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul).
♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt.

III. figurat Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.
       • (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (învechit) Culoare.

– latina flos, -ris.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FLOARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FLOARE:
FLOARE s.

1. (botanică) (Transilvania, Banat și prin Moldova) pană. (Poartă o floare la pălărie.)

2. (botanică) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (regional) văcărică, văcăriță; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (regional) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paștelui (Anemone nemorosa) = (regional) găinușe (la plural), oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului, pîinea-paștelui; floarea-paștilor (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (la plural), păștiță, dediței-galbeni (la plural), floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (regional) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (la plural), pîinea-paștelui; floarea-păsărilor (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (la plural), păștiță, dediței-galbeni (la plural), floarea-paștilor, floarea-vîntului-galbenă, (regional) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (la plural), pîinea-paștelui; floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium) = (prin Muntenia) mușețel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (regional) flocoșele (la plural), steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (învechit și popular) soarea-soarelui, (popular) sora-soarelui, (regional) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Moldova) răsărită, sorică; floarea-vîntului-galbenă (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (la plural), păștiță, dediței-galbeni (la plural), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, (regional) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (la plural), pîinea-paștelui; floare-de-colț (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floarea-reginei, (rar) edelvais, (regional) flocoșele (la plural), steluță, floarea-doamnei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (regional) bujorel, gălbenele (la plural), piciorul-cocoșului; floare-de perină (Anthemis tinctoria) = (regional) iarbă-de-perină.

3. (popular) spumă. (floare vinului.) 4.* (figurat) caimac, smîntînă, spumă. (El a cules floare, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

floare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru floare:
floáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat flórii; plural flori
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

floare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru floare:
floáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat flórii; plural flori
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Floar/e
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Floar/e:
Floar/e, -eș -ea vezi Flori I 14; II

1.
Forme diferite ale cuvantului floar/e: floar/e-eș floar/e-ea

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

FLOARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FLOARE:
FLOÁRE substantiv verbal elită, lamură.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

floare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru floare:
floare substantiv verbal ELITĂ. LAMURĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'FLOARE DE TRANJI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL floare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului floare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Poartă o floare la pălărie.
Floare vinului.
El a cules floare, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.
Poartă o floare la pălărie.
Floare vinului.
El a cules floare, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.

GRAMATICA cuvântului floare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului floare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul floare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul floare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul floare are forma: flori

CUM DESPART ÎN SILABE floare?
Vezi cuvântul floare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul floare?
[ floa-re ]
Se pare că cuvântul floare are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL floare
Inţelegi mai uşor cuvântul floare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv În floare = a înflorit, în perioada înfloririi
În floarea vîrstei = tînăr
Floare la ureche = lucru de puțină însemnătate, care nu produce îngrijorare
De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, fără nici un folos
Adverbial; în expresie A strînge degetele floare = a strînge degetele cap la cap
Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă pînă la 2 metri, cu floarea galbenă îndreptată spre soare; e cultivată pentru semințele ei oleaginoase Helianthus annuus; sora-soarelui, răsărită
65; Moldova floarea-brumei = brîndușă
364; Transilvania floare-domnească = garoafă, garofiță-de-munte
61; floare-de-colț sau învechit floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele albe, catifelate, ascuțite și dispuse în jurul inflorescenței; crește în regiunea alpină Gnaphalium leontopodium; albumeală
186; floarea-paștilor = breabăn
Chimie, în expresie Floare de pucioasă = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului
În expresie Floarea cheii = parte a cheii care intră în broască sau în lacăt
Vezi În expresie Copil din flori = copil nelegitim
locuțiune adjectiv În floare = despre plante înflorit, în perioada înfloririi; figurat despre oameni în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn
În floarea vârstei = tânăr
Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat
De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit
Copil din flori = copil nelegitim, bastard
A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap
Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui Helianthus annuus; regional floarea-brumei = brândușă; regional floare-domnească = a garoafă; b garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais Leontopodium alpinum; floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă Ranunculus repens; floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz Anemone nemorosa; flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele Helichrysum bracteatum
Chimie; în sintagma Floare de pucioasă sau de sulf = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului
♦ În sintagma Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt
locuțiune adjectiv În floare = despre plante înflorit, în perioada înfloririi; figurat despre oameni în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn
În floarea vârstei = tânăr
Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat
De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit
Copil din flori = copil nelegitim, bastard
A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap
Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui Helianthus annuus; regional floarea-brumei = brândușă; regional floare-domnească = a garoafă; b garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais Leontopodium alpinum; floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă Ranunculus repens; floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz Anemone nemorosa; flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele Helichrysum bracteatum
Chimie; în sintagma Floare de pucioasă sau de sulf = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului
♦ În sintagma Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt
Botanică floarea-călugărului Saponaria vaccaria = regional văcărică, văcăriță; floarea-cucului Lychnis flos cuculi = regional cuculeasă; floarea-miresei Spirarea vanhouttei = rar spirea; floarea-paștelui Anemone nemorosa = regional găinușe la plural, oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului, pîinea-paștelui; floarea-paștilor Anemone ranunculoides = găinușă, gălbenele la plural, păștiță, dediței-galbeni la plural, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, regional breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni la plural, pîinea-paștelui; floarea-păsărilor Anemone ranunculoides = găinușă, gălbenele la plural, păștiță, dediței-galbeni la plural, floarea-paștilor, floarea-vîntului-galbenă, regional breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni la plural, pîinea-paștelui; floarea-raiului Chrysanthemum cinerariifolium = prin Muntenia mușețel; floarea-reginei Leontopodium alpinum = albumeală, albumiță, floare-de-colț, rar edelvais, regional flocoșele la plural, steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui Helianthus annuus = învechit și popular soarea-soarelui, popular sora-soarelui, regional rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, Moldova răsărită, sorică; floarea-vîntului-galbenă Anemone ranunculoides = găinușă, gălbenele la plural, păștiță, dediței-galbeni la plural, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, regional breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni la plural, pîinea-paștelui; floare-de-colț Leontopodium alpinum = albumeală, albumiță, floarea-reginei, rar edelvais, regional flocoșele la plural, steluță, floarea-doamnei; floare-de-leac Ranunculus repens = regional bujorel, gălbenele la plural, piciorul-cocoșului; floare-de perină Anthemis tinctoria = regional iarbă-de-perină
Botanică floarea-călugărului Saponaria vaccaria = regional văcărică, văcariță; floarea-cucului Lychnis flos cuculi = regional cuculeasă; floarea-miresei Spirarea vanhouttei = rar spirea; floarea-paștelui Anemone nemorosa = regional găinușe la plural, oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; floarea-paștilor vezi păștiță; floarea-păsărilor vezi păștiță; floarea-raiului Chrysanthemum cinerariifolium = prin Muntenia mușețel; floarea-reginei Leontopodium alpinum = albumeală, albumiță, floare-de-colț, rar edelvais, regional flocoșele la plural, steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui Helianthus annuus = învechit și popular soarea-soarelui, popular sora-soarelui, regional rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, Moldova răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă vezi păștiță; floare-de-colț vezi floarea-reginei; floare-de-leac Ranunculus repens = regional bujorel, galbenele la plural, piciorul-cocoșului; floare-de-perină Anthemis tinctoria = regional iarbă-de-perină; flori-de-paie Helichrysum bracteatum = imortelă, rar nemuritoare, regional cununiță

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL floare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Clasificare zecimală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
de foarte multe ori, foarte des
hârtie transparentă de copiat
sistem de clasificare a cărților în biblioteci după conținut, folosind pentru notare cifre și având la bază împărțirea cunoștințelor omenești în zece clase, fiecare clasă împărțindu-se în zece diviziuni, iar acestea, la rândul lo
boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app