eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție la carte


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Carte [ car-te ]
VEZI SINONIME PENTRU carte PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului la carte în mai multe dicționare

Definițiile pentru la carte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
carte
   
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru carte:
cárte, cărți substantiv feminin Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
♦ Cum scrie la carte = așa cum scrie în carte.
♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de mari proporții.
♦ Cartea sfântă = Biblia, Sfânta Scriptură; (la plural ) fiecare dintre cele 53 de scrieri ale Vechiului Testament și cele 27 de scrieri istorice, didactice și profetice ale Noului Testament, începând cu evangheliile și terminând cu Apocalipsa.

– Din latina charta.
       • Cartea lui Baruh, carte profetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (5 cap.), atribuită lui Baruh, ucenicul și secretarul profetului Ieremia. A fost scrisă de un iudeu elenist din Alexandria, cu scopul de a îmbărbăta pe evrei în suportarea stăpânirii străine din timpul exilului.
       • Cartea întâi și a doua a Cronicilor vezi Cartea întâia și a doua Paralipomena.
       • Cartea lui Enoh, titlu generic sub care sunt cunoscute două cărți biblice necanonice, dintre care una, scrisă între anii 200 și 50 î. Hr., s-a păstrat în cadrul termen bisericesc creștine din Etiopia, iar alta (Cartea tainelor lui Enoh) reprezintă un apocrif slavon, ajungâng până azi sub forma unui text fragmentar.
       • Cartea Esterei, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care se intorisește un episod din viața evreilor care nu s-au întors în patrie, ci au rămas mai departe în Imperiul persan, salvați de la exterminare prin vigilența iudeului Mardoheu și a nepoatei acestuia Estera. Scopul cărții este de a se arăta grija proniei divine pentru poporul evreu și motivele pentru instituirea sărbătorii Purim.
       • Cartea întâi a lui Ezdra, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care sunt prezentate evenimentele legate de întoarcerea evreilor din robia babiloniană în Iudeea. Scopul cărții este să se arate poporului evreu că Dumnezeu și-a ținut promisiunea Sa dată prin profeți, prin eliberarea lui din exil și prin rezidirea templului și a Ierusalimului.
       • Cartea a doua a lui Ezdra vezi Cartea lui Neemia.
       • Cartea a treia a lui Ezdra = carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (9 cap.), numită astfel fiindcă în traducerea sa greacă și latină este socotită a doua Ezdra, în timp ce Vulgata o socotește apocrifă. Scopul cărții a fost de a face pe guvernatorii străini care administrau pe evrei în Palestina să se poarte mai blând cu poporul, aducând ca exmple pe regii Persiei: Cirus și Darius.
       • Cartea lui Iosua Navi, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), numită după persoana principală din istoria cuprinsă în ea, Iosua fiind urmașul lui Moise. Cartea relatează evenimentele în legătură cu cucerirea și împărțirea Canaanului între cele 12 seminții ale lui Israel. Scopul cărții este de a dovedi că făgăduințele făcute de Dumnezeu lui Avraam și urmașilor săi s-au împlinit prin ocuparea pământului făgăduit și așezarea poporului evreu în acesta. Autorul nu este cunoscut.
       • Cartea lui Iov, carte canonică istorică a Vechiului Testament (42 cap.), al cărei autor nu este cunoscut, în care se descrie fericirea și evlavia lui Iov, supus unui test de fidelitate cu îngăduința lui Iahve la propunerea lui Satan. Scopul cărții este dezlegarea problemei suferinței, numele lui Iov rămânând modelul de îndelungă răbdare în orice suferință fără pierderea credinței.
       • Cartea Iuditei, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care relatează o istorisire referitoare la atacul lui Olofern, generalul lui Nabucodonosor, asupra cetății Betulia din Palestina de nord, cetate salvată de Iudit, o femeie văduvă și pioasă, care-l ucide pe Olofern. Scopul cărții este de a întări credința poporului în Dumnezeu și de a arăta că El îl ajută în verb reflexiv:emuri de primejdie.
       • Cărțile împăraților vezi Cărțile Regilor.
       • Cartea înțelepciunii lui Solomon, carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (19 cap.), în care se vorbește despre înțelepciune și foloasele ei, precum și despre roadele ei în istoria poporului evreu. Cartea se recomandă tuturor pentru păzirea credinței și a poruncilor lui Dumnezeu, precum și pentru fericirea de idolatrie.
       • Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul), carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (51 cap.), care se aseamănă cu Pildele (Proverbele) lui Solomon, dar are un cuprins mult mai variat și mai bogat. Cuprinde o serie de sentințe sau maxime privitoare la natura și la folosul înțelepciunii. Autorul cărții este Iisus, fiul lui Sirah, un cărturar din Ierusalim, iar nepotul său este traducătorul ei în grecește.
       • Cartea Judecătorilor, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), în care este expusă activitatea judecătorilor, bărbați chemați de Dumnezeu la anumite intervale de timp și înzestrați cu puteri deosebite pentru a conduce poporul în verb reflexiv:emuri grele. Cuprinde istoria unei perioade de c. 400 ani, de la moartea lui Iosua, cuceritorul Canaanului, până la introducerea monarhiei teocratice prin Samuel. Scopul cărții este, în general, de a arăta lupta monoteismului contra idolatriei popoarelor canaanene.
       • Cartea întâi a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care istorisește lupta evreilor, sub conducerea Macabeilor, împotriva sirienilor pentru credința strămoșească și independența politică, începând cu Alexandru cel Mare și până la Hircan (175-135 î. Hr.). Cartea a fost scrisă în limba ebraică și autorul este necunoscut.
       • Cartea a doua a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (15 cap.), care nu este o continuare a primei cărți, relatând aceeași epocă, dar mai pe scurt. Autorul, un iudeu elenist din Egipt, nu este cunoscut.
       • Cartea a treia a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (7 cap.), care conține descrierea unei persecuții a regelui Ptolemeu Filopator (221-224 î. Hr.) împotriva evreilor din Egipt. Cartea a fost scrisă, probabil, în Alexandria, de un iudeu din Egipt în limba greacă.
       • Cartea lui Neemia (Cartea a doua a lui Ezdra), cartea canonică a Vechiului Testament (13 cap.), care istorisește restaurarea zidurilor cetății Ierusalimului și reînnoirea legământului încheiat cu Dumnezeu. Autorul acestei scrieri este Ezdra, contemporan cu Neemia, care s-a ocupat îndeosebi cu scrisul, fiind cărturar și preot.
       • Cartea întâi și a doua a Paralipomena (Cartea întâi și a doua a Cronicilor), cărți canonice istorice ale Vechilui Testament (29 și, respectiv, 36 cap.), numite Cronici de fericitul Ieronim și Paralipomena în traducerea Septuagintei. Scopul cărților a fost să arate că soarta poporului evreu, fericită sau nefericită, depinde de credința în Dumnezeu, de exercitarea cultului și de păzirea Legii date prin Moise.
       • Cartea Psalmilor (Psaltirea) vezi psalm.
       • Cartea întâi și a doua a Regilor (Cartea întâi și a doua a lui Samuel), cărți canonice ale Vechiului Testament (31 și, respectiv, 24 cap.) care continuă istoria judecătorilor. Se numesc și cărți ale lui Samuel, fiindcă acesta este bărbatul care a condus poporul Israel, ca profet și judecător, și a pus baza monarhiei teocratice, ungând ca regi pe Saul și pe David din porunca lui Dumnezeu.
       • Cartea a treia și a patra a Regilor, cărți canonice istorice ale Vechiului Testament (22 și, respectiv, 25 cap.), cunoscute în vechile traduceri românești și sub numele de Cărțile Împăraților, care continuă istoria revelației divine de la moartea lui David până la exilul babilonian. După tradiția rabinică, autorul ar fi fost profetul Ieremia sau un contemporan al său.
       • Cartea Rut, carte canonică istorică a Vechiului Testament (4 cap.), în care se aduc noi elemente privind genealogia lui David și, prin aceasta, genealogia lui Iisus Hristos, În plus, cartea arată că și păgânii vor ajunge la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, moabiteanca Rut, de alt neam decât cel ales, ajungând prin providența divină în sânul poporului evreu.
       • Cartea întâi și a doua a lui Samuel vezi Cartea întâi și a doua a Regilor.
       • Cartea tainelor lui Enoh vezi Cartea lui Enoh.
       • Cartea lui Tobit, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (14 cap.), care reprezintă o prelucrare poetică a unei istorisiri păstrate în tradiție despre Tobit și fiul său Tobie de pe timpul exilului asirian. Cartea a fost scrisă la sfârșitul secolul 3 și începutul secolul 2 î. Hr.

Definiție sursă: Dicționar religios



CARTE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARTE:
CÁRTE, cărți, substantiv feminin

I.

1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
       • Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică.
       • Expresia: A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar.
♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.

2. figurat Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte.

3. Registru.

II.

1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru.
       • Carte de muncă = carnet de muncă.

2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc.
♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc.
       • Expresia: A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde că ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc.

III. (învechit și popular)

1. Scrisoare.

2. Ordin scris, emis de o autoritate.

3. Act scris, document; dovadă.
       • Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească.

– Refăcut din cărți (plural lui *cartă < latina charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din limba franceza carte.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

carte
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru carte:
carte forme

1. reunire de foi, tipărite sau scrise, cusute laolaltă și formând un volum: carte de citire;

2. diviziune mai mare decât un capitol: cartea III, cap 4;

3. figurat știință de carte, învățătură: știe carte;

4. popular scrisoare: împăratul a scris carte frățină-său craiului Hristos;

5. adresă sau ordin domnesc, înscris dela o autoritate: ai carTe, ai parte; carte de judecată, hotărîrea unui judecător de plasă;

6. mic carton de jucat, însemnat pe o parte cu o figură sau cu o coloare: o pereche de cărți coprinde 52 de bucăți; a face cărțile, a le amesteca; a da cărțile, a le împărți la jucători; a da cu cărțile (în cărți), a ghici, a spune norocul; a da cărțile pe față, a da de gol, a spune lămurit: știi ce... ia să dăm noi cărțile pe față Car. [latina CHARTAE, scrisoare, carte].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARTE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARTE:
CARTE s.

1. lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livresc) op. (O carte groasă.)

2. (contabilitate) cartea mare = maestru, registru de partizi.

3. carte funciară = cadastru, carte funduară, (regional) tabelă, (Transilvania) telechim, (în trecut, în Transilvania) urbariu; carte funduară = cadastru, carte funciară, (regional) tabelă, (Transilvania) telechim, (în trecut, în Transilvania) urbariu.

4. cultură, cunoștințe (la plural), instrucție, învățătură, pregătire, studii (la plural), (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (regional) scrisoare, (învechit) minte, pricopseală, pricopsire. (Lipsit de carte; posedă multă carte.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



CARTE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CARTE:
CÁRTE substantiv verbal act, catastif, condică, dispoziție, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, hotărâre, izvor, înscris, ordin, piesă, poruncă, răvaș, registru, scrisoare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

carte
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru carte:
carte substantiv verbal ACT. CATASTIF. CONDICĂ. DISPOZIȚIE. DOCUMENT. DOVADĂ. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. HÎRTIE. HOTĂRÎRE. IZVOR. ÎNSCRIS. ORDIN. PIESĂ. PORUNCĂ. RĂVAȘ. REGISTRU. SCRISOARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

carte
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru carte:
carte, cărți substantiv feminin (tox.) cantitate de rășină de canabis care, de regulă, are forma unei plăci sau a unei cărți.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

carte
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carte:
cárte (volum, cartonaș, text scris) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cărții; plural cărți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

carte
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carte:
cárte (volum, cartonaș, text scris) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cắrții; plural cărți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'LA CARTE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carte
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O carte groasă.
Lipsit de carte; posedă multă carte.
O carte groasă.

GRAMATICA cuvântului carte?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carte.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carte poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul carte sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul carte are forma: cărți

CUM DESPART ÎN SILABE carte?
Vezi cuvântul carte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carte?
[ car-te ]
Se pare că cuvântul carte are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL carte
Inţelegi mai uşor cuvântul carte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Cum scrie la carte = așa cum scrie în carte
♦ Cartea sfântă = Biblia, Sfânta Scriptură; la plural fiecare dintre cele 53 de scrieri ale Vechiului Testament și cele 27 de scrieri istorice, didactice și profetice ale Noului Testament, începând cu evangheliile și terminând cu Apocalipsa
Cartea a treia a lui Ezdra = carte istorică necanonică anaghinoscomena a Vechiului Testament 9 cap
= publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică
A vorbi sau a spune ca la sau ca din carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant
A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat
Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere
Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar
Carte de muncă = carnet de muncă
A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul
A-și juca ultima carte = a face o ultimă încercare riscând în vederea atingerii unui scop
A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare desperată în scopul atingerii unui ideal
A da în cărți = A pretinde că ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc
Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească
Contabilitate cartea mare = maestru, registru de partizi
Carte funciară = cadastru, carte funduară, regional tabelă, Transilvania telechim, în trecut, în Transilvania urbariu; carte funduară = cadastru, carte funciară, regional tabelă, Transilvania telechim, în trecut, în Transilvania urbariu
Contabilitate cartea mare = maestru, registru de partizi



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL carte

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A înfige mâna sau mâinile în ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
umplut până la limita capacității
a limita jocul adversarului la apărarea regelui; figurat a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza
a apuca ceva cu putere
etern, veșnic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?