 | as |
|
| Labă [ la-bă ] VEZI SINONIME PENTRU labă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului laba mtei în mai multe dicționareDefinițiile pentru laba mtei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LABĂ: LÁBĂ, labe, substantiv feminin 1. Partea piciorului de la gleznă în jos, la om și la animalele patrupede; partea piciorului pe care calcă păsările palmipede. Bozan avea picioarele înfășurate în plumb topit, dreptul pînă dincolo de genunchi, stîngul numai laba. SAHIA, N. 34. Rupsei o bucată de mămăligă ș-o aruncai cînelui care stătea pe labe mai departe. HOGAȘ, M. N. 70. Ursul începu a striga: Nu mă omorî... ci mai bine scoate-mi stepul ce mi-a intrat în labă. ISPIRESCU, L. 326. În viața mea n-am mîncat labe de pui! CARAGIALE, O. III 32. • Compuse: laba-gîștei vezi gîscă; laba-mîței = a) ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul arborilor bătrîni din păduri (Clavaria coralloides); b) creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = nume dat mai multor specii de ciuperci care cresc prin păduri (Clavaria). ♦ Picior (mai ales la cîine, urs, lup, pisică). Cind se întoarse la pivniță, pe trei labe și cu mare greutate, [cățelul] nu mai găsi acolo decît verb reflexiv:eo cîțiva bătrîni. GALACTION, O. I 311. Cînta jucîndu-și ursul... Artistu-n patru labe, maestrul în toiag. DEMETRESCU, O. 66. Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. • Expresia: Cu botul pe labe = (despre cîini) culcat cu botul pe labele dinainte. [Ogarul] dezamăgit se întoarse la loc, cu botul așternut pe labe. C. PETRESCU, Î. I 17. A pune cu botul pe labe vezi botanică • (Rar, la insecte) I se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219. 2. (Familiar) Mînă. • Expresia: A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a prinde, a înhăța, a pune mîna pe cineva sau pe ceva. Mă, să nu pun laba pe voi! SADOVEANU, O. VI 255. A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a prinde, a pune mîna pe cineva. Așa-i că mi-ai căzut în labă, cîne de zmeu ce ești! CREANGĂ, O. A. 280. A bate laba (cu cineva) vezi bate (I 1). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LABĂ: LÁBĂ, labe, substantiv feminin 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); prin generalizare picior (al unor animale). • Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (familial) scris dezordonat, urât. ♦ (marină) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (familial și deprindere) Mână. • Expresia: A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din limba maghiară láb. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LABĂ: LÁBĂ, labe, substantiv feminin 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); prin generalizare picior (al unor animale). • Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (familial) scris dezordonat, urât. ♦ (marină) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (familial și deprindere) Mână. • Expresia: A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din limba maghiară láb. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LABĂ: LÁBĂ labae forme 1) Parte a piciorului de la gleznă în jos. 2) Parte inferioară a piciorului pe care calcă păsările. • labaa- (sau talpa-) gâștei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisică etc.). 4) fam. deprindere Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. • A pune labaa pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhăța pe cineva (sau ceva). 5): labaa-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. [G.-D. labei] /<ung. lab Forme diferite ale cuvantului laba: labae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru labă: lábă forme, plural e (rut. limba cehă lába, lápa limba rusă limba bulgară vechea slavă lapa, ung. láb, litvan lapa, finlandez lapa, suedez lab, danez lab, vgerm. laffa, got. lófa. vezi lopată). Vîrfu picĭoruluĭ la animalele fără copită: labă de urs, de cîne, de ĭepure. Fam. Iron. Mînă: jos labele! A pune botu pe labe, a te liniști, a te modera, a-țĭ micșora pretențiunile de nevoĭe (cum fac cîniĭ cînd știŭ de frică). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LABĂ: LABĂ s. 1. (anatomie) (regional) brîncă. (laba la animale.) 2. (botanică) laba-ursului (Clavaria aurea) = (regional) bureți-degetar (la plural), creasta-cocoșului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru labă: labă, labe substantiv feminin 1. (peiorativ) palmă. 2. (argoul lumii interlope, învechit) gheată. 3. (in limbaj vulgar sau argou / jargou) masturbare, onanie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru labă: labă forme 1. picior de animal; 2. fam. mână: dă laba încoace. [Ung. LÁB]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LABĂ: LÁBĂ substantiv verbal membru inferior, mână, picior. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru labă: labă substantiv verbal MEMBRU INFERIOR. MÎNĂ. PICIOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru labă: lábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat lábei; plural lábe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru labă: lábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat lábei; plural lábe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LABA MTEI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL labă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului labă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÁBĂ labăe forme 1 Parte a piciorului de la gleznă în jos. • labăa- sau talpa- gâștei a ridurile din jurul ochilor; b scris neîngrijit; c mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii. • A pune labăa pe cineva sau pe ceva a prinde, a apuca, a înhăța pe cineva sau ceva. 5: labăa-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. Labă la animale. Labă la animale. |
GRAMATICA cuvântului labă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului labă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul labă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE labă? Vezi cuvântul labă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul labă?[ la-bă ] Se pare că cuvântul labă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL labă Inţelegi mai uşor cuvântul labă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compuse: laba-gîștei vezi gîscă; laba-mîței = a ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul arborilor bătrîni din păduri Clavaria coralloides; b creasta-cocoșului Clavaria flava; laba-ursului = nume dat mai multor specii de ciuperci care cresc prin păduri Clavaria Cu botul pe labe = despre cîini culcat cu botul pe labele dinainte A pune laba pe cineva sau pe ceva = a apuca, a prinde, a înhăța, a pune mîna pe cineva sau pe ceva A-i încăpea sau a-i cădea în labă = a prinde, a pune mîna pe cineva Compuse: laba-mâței = a ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede Clavaria coralloides; b ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului Clavaria flava; laba-ursului = a nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure Clavaria; b crucea-pământului; laba-gâștei = a mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii Geranium dissectum; b ridurile formate în jurul ochilor la persoanele în vârstă; c familial scris dezordonat, urât ♦ marină Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt A pune laba pe cineva sau pe ceva = a apuca, a înhăța pe cineva sau ceva A-i încăpea sau a-i cădea în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva Compuse: laba-mâței = a ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede Clavaria coralloides; b ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului Clavaria flava; laba-ursului = a nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure Clavaria; b crucea-pământului; laba-gâștei = a mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii Geranium dissectum; b ridurile formate în jurul ochilor la persoanele în vârstă; c familial scris dezordonat, urât ♦ marină Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt A pune laba pe cineva sau pe ceva = a apuca, a înhăța pe cineva sau ceva A-i încăpea sau a-i cădea în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva Botanică laba-ursului Clavaria aurea = regional bureți-degetar la plural, creasta-cocoșului Botanică laba-ursului Clavaria aurea = regional bureți-degetar la plural, creasta-cocoșului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL labă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se face cuiva inima cât un purice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul labă are forma: lábe
