 | as |
|
| Naţiune [ na-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU naţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lez natiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru lez natiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE, națiuni, substantiv feminin Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită, care a luat ființă pe baza comunității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în comunitatea particularităților specifice ale culturii. Ce fuse această revoluție de la 1848 în București?... Nu fuse fapta nici a unui partid, nici a unui individ – fuse fapta națiunii romîne. BOLINTINEANU, O. 311. Cugetătorul și organizatorul [revoluției de la 1848] a fost națiunea, iar Tell și Magheru au fost brațul care a executat voința ei. GHICA, S. A. 166. Eu... sînt trimis aici de națiune ca reprezentantul intereselor ei. ALECSANDRI, T. I 23. • Națiune socialistă = națiune născută pe baza vechii națiuni burgheze, ca rezultat al orînduirii socialiste, și care, eliberată de contradicții de clasă de neîmpăcat, se caracterizează printr-o puternică unitate a întregului popor. O dată cu construirea socialismului în țările de democrație populară, națiunile acestor țări se transformă și ele treptat în națiuni socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 24. ♦ (Impropriu, în forma nație) Popor, neam. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte, ale nației romîne, Care inimă stă rece? ALEXANDRESCU, M. 163. – Variantă: (învechit) náție (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 14, EMINESCU, O. I 150, BĂLCESCU, O. I 325) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru națiune: * națiúne forme (latina natio, -ónis, d., natus, născut. vezi nat). Popor, norod, totalitatea oamenilor de acelașĭ sînge așezați pe un pămînt determinat ca bază necesară a existențeĭ lor, care aŭ acelașĭ graĭ (pe care eĭ l-aŭ format), aceleașĭ interese prezente și aceleașĭ aspirațiunĭ și al căror organizm constituĭe aceĭașĭ putere (naționalitatea), creatoare a culturiĭ umane, care nu e de cît produsu eĭ variat (A.C. Cuza): națiunea românească se întinde peste hotarele Romîniiĭ. – Și -náție (limba rusă náciĭa). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE, națiuni, substantiv feminin Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [ pronunție: -ți-u- – Variante: (învechit) náție substantiv feminin] – Din latina natio, -onis, italiana nazione, limba franceza nation, limba rusă națiia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE substantiv feminin Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [pronume -ți-u-, variantă nație substantiv feminin / conform limba franceza nation, italiana nazione, latina natio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE natiunei forme Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; silabe -ți-u-] /<lat. natio, natiuneonis, italiana nazione, limba franceza nation[1] Forme diferite ale cuvantului natiune: natiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE, națiuni, substantiv feminin Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. [ pronunție: -ți-u-. – Variante: (învechit) náție substantiv feminin] – Din latina națio, -onis, italiana nazione, limba franceza nation, limba rusă națiia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIÚNE substantiv feminin formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură. (< latina natio, limba franceza nation, italiana nazione) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NAȚIUNE: NAȚIUNE substantiv neam, popor, (învechit și popular) norod, (învechit) limbă, seminție. (natiunea română.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru națiune: națiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat națiúnii; plural națiúni[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru națiune: națiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat națiúnii; plural națiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEZ NATIUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL națiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului națiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NAȚIÚNE națiunei forme Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. Natio, națiuneonis, italiana nazione, limba franceza nation[1]. Națiunea română. |
GRAMATICA cuvântului națiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului națiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul națiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE naţiune? Vezi cuvântul naţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul naţiune?[ na-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul naţiune are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL națiune Inţelegi mai uşor cuvântul națiune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Națiune socialistă = națiune născută pe baza vechii națiuni burgheze, ca rezultat al orînduirii socialiste, și care, eliberată de contradicții de clasă de neîmpăcat, se caracterizează printr-o puternică unitate a întregului popor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL națiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici albă, nici neagră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul națiune are forma: națiúni[1]
