 | as |
|
| Lingură [ lin-gu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU lingură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lingura popii în mai multe dicționareDefinițiile pentru lingura popii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LINGURĂ: LÍNGURĂ, linguri, substantiv feminin 1. Obiect de metal sau de lemn, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă; servește pentru a mînca supa sau alte mîncări lichide. [Mama] învîrtea cu-o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, vezi 37. Gheorghiță așeză domol lingura lîngă strachină și împinse deoparte pînea coaptă anume pentru el. SADOVEANU, B. 60. Și cu aceeași băgare de seamă soarbe, cu mîna tremurătoare, borșul din lingura veche de tisă roșie. HOGAȘ, DR. II 116. Să lași lingura pe blid, Să ieși afară plîngînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 265. • Expresia: (Familiar) A atîrna (a pune sau a lega cuiva) lingurile de gît (în sau la brîu) = a lăsa pe cineva nemîncat fiindcă a venit tîrziu la masă. Mama are să ne pună lingurile în brîu. C. PETRESCU, R. DR. 92. A(-și) mînca banii (sau averea) cu lingura vezi ban.. ♦ (Determinat de obicei prin «de supă») Polonic. 2. Conținutul unei linguri (1). O lingură de doctorie. 3. Nume dat unor unelte ori părți de instrumente sau de mașini, asemănătoare cu o lingură (1). Lingura zidarului. Lingura dulgherului. Lingurile morii. ♦ Tub cilindric, închis la capătul de jos cu unul sau două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățirea găurii de sondă sau la cimentat. 4. (Regional, în expresie) Lingura-pieptului = furca pieptului; lingurea, lingurică. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LINGURĂ: LÍNGURĂ, linguri, substantiv feminin I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. • Expresia: (familial) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește. 2. Conținutul unei linguri (I 1). 3. (regional; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea verb reflexiv:anelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – latina lingula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LINGURĂ: LÍNGURĂ, linguri, substantiv feminin I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. • Expresia: (familial) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește. 2. Conținutul unei linguri (I 1). 3. (regional; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea verb reflexiv:anelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – latina lingula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LINGURĂ: LÍNGURĂ lingurai forme 1) Obiect de uz casnic constând dintr-o parte ovală scobită și o coadă, folosit pentru a mânca alimentele lichide. lingura de masă. lingura de desert. • A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguraa a cheltui mult și fără măsură. 2) Cantitate de substanță cât încape în partea adâncită a acestui obiect. 3) Orice unealtă sau piesă care are formă asemănătoare cu acest obiect. 4) Unealtă în formă de tub prevăzut cu o supapă, folosită pentru a extrage din sonde cantități mici de țiței. 5) Unealtă de rotărie sau de dogărie folosită la găurirea butucului roții, la confecționarea verb reflexiv:ănilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula Forme diferite ale cuvantului lingura: lingurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lingură: lingură forme 1. unealtă de bucătărie și de masă cu care se mănâncă; 2. cât conține o lingură: a băut trei linguri de zeamă; 3. (pieptului) claviculă; 4. unealtă cu care rotarul găurește căpățâna roții spre a face loc osiei. [latina LINGULA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lingură: língură substantiv feminin, genitiv dativ articulat língurii; plural línguri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lingură: língură substantiv feminin, genitiv dativ articulat língurii; plural línguri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lingură: lingură substantiv verbal CANCIOG. CĂUȘ. CRÎSNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LINGURA POPII' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lingură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lingură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÍNGURĂ lingurăi forme 1 Obiect de uz casnic constând dintr-o parte ovală scobită și o coadă, folosit pentru a mânca alimentele lichide. Lingură de masă. Lingură de desert. • A mânca banii sau paralele, averea cu lingurăa a cheltui mult și fără măsură. |
GRAMATICA cuvântului lingură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lingură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lingură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lingură? Vezi cuvântul lingură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lingură?[ lin-gu-ră ] Se pare că cuvântul lingură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lingură Inţelegi mai uşor cuvântul lingură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar A atîrna a pune sau a lega cuiva lingurile de gît în sau la brîu = a lăsa pe cineva nemîncat fiindcă a venit tîrziu la masă Regional, în expresie Lingura-pieptului = furca pieptului; lingurea, lingurică familial A atârna sau a pune, a lega cuiva lingurile de gât sau în, de brâu = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă Regional; în sintagma Lingura pieptului = furca pieptului Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei Ganoderma lucidum familial A atârna sau a pune, a lega cuiva lingurile de gât sau în, de brâu = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă Regional; în sintagma Lingura pieptului = furca pieptului Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei Ganoderma lucidum |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lingură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu mai lăsa nici piatră de piatră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lingură are forma: línguri
