eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obelisc frontiera


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Frontieră [ fron-ti-e-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU frontieră PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului obelisc frontiera în mai multe dicționare

Definițiile pentru obelisc frontiera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
FRONTIERĂ
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ (< limba franceza ) substantiv feminin

1. (Dr.) Linie naturală sau convențională trasată între diferite puncte de pe suprafața globului, care delimitează teritoriul unui stat de teritoriul altui stat, de marea liberă, de spațiul cosmic (în înălțime). forme delimitează juridic cadrul în care statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă. forme de stat sunt inviolabile, ca și teritoriul de stat, respectarea lor fiind o condiție sine qua non a promovării unor relații normale, de cooperare și securitate între state.
       • (economie) forme vamală = limită până la care se aplică regimul vamal al unui stat sau al unei uniuni vamale; ea poate să nu coincidă cu cea națională, în cazul în care anumite porțiuni din teritoriul național (porturi, zone libere) sunt exceptate de la aplicarea regimului vamal sau în cazul uniunilor vamale.

2. (matematică) Frontiera unei mulțimi = mulțimea punctelor cu proprietatea că orice vecinătate a lor conține puncte din mulțime și din complementara sa.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



FRONTIERĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ, frontiere, substantiv feminin Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [ pronunție: -ti-e-.

– Variante: (învechit) fruntárie substantiv feminin]

– Din limba franceza frontière.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRONTIERĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ, frontiere, substantiv feminin Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [ pronunție: -ti-e-.

– Variante: (învechit) fruntárie substantiv feminin]

– Din limba franceza frontière.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRONTIERĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ substantiv feminin

1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță.

2. (figurat) limită.

3. (matematică) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< limba franceza frontière)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



FRONTIERĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ frontierae forme Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar. [G.-D. frontierei; silabe -ti-e-] /<fr. frontiere
Forme diferite ale cuvantului frontiera: frontierae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FRONTIERĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIERĂ substantiv graniță, hotar, limită teritorială, (învechit și popular) margine, (învechit) confinii (la plural), cordon, fruntarie, miezuină. (frontiera a unui stat.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FRONTIERĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ substantiv feminin

1. Hotar între state; graniță.

2. (matematică) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [pronume -ti-e-. / < limba franceza frontière].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FRONTIERĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRONTIERĂ:
FRONTIÉRĂ, frontiere, substantiv feminin Limită între două țări; graniță, hotar. Viză pentru trecerea frontierei.

– Pronunțat: -ti-e-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

frontieră
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru frontieră:
frontiéră forme, plural e (în franceză frontière, italiana frontiera. vezi frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

frontieră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frontieră:
frontiéră substantiv feminin (silabe -ți-e-), genitiv dativ articulat frontiérei; plural frontiére
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

frontieră
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frontieră:
frontiéră (-ti-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat frontiérei; plural frontiére
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

frontieră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru frontieră:
frontieră forme graniță, hotar.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'OBELISC FRONTIERA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frontieră
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frontieră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FRONTIÉRĂ frontierăe forme Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar.
Frontieră a unui stat.
Frontieră a unui stat.

GRAMATICA cuvântului frontieră?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frontieră.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frontieră poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul frontieră sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul frontieră are forma: frontiére

CUM DESPART ÎN SILABE frontieră?
Vezi cuvântul frontieră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frontieră?
[ fron-ti-e-ră ]
Se pare că cuvântul frontieră are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL frontieră
Inţelegi mai uşor cuvântul frontieră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
economie forme vamală = limită până la care se aplică regimul vamal al unui stat sau al unei uniuni vamale; ea poate să nu coincidă cu cea națională, în cazul în care anumite porțiuni din teritoriul național porturi, zone libere sunt exceptate de la aplicarea regimului vamal sau în cazul uniunilor vamale
Matematică Frontiera unei mulțimi = mulțimea punctelor cu proprietatea că orice vecinătate a lor conține puncte din mulțime și din complementara sa



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL frontieră

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Vorba sau povestea cântecului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a peste ceva; b în plus, în afară de
feudalism
cum se zice; vorba ceea
care pe unde nimerește
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?